Schimbarea la faţă a lui Emil Cioran
miercuri, mai 10, 2023 6:03
În revista „Vatra”, nr. 7-8/2004, au apărut articolele lui Cioran, de fapt o mare parte dintre ele, din perioada când se îndrăgostise de Hitler şi de Zelea Codreanu. Această dragoste s-a instalat destul de brusc (până atunci tânărul Cioran se declara apolitic) în noiembrie 1933, pe când se afla la Berlin cu o bursă Humboldt. I-au trebuit trei săptămâni (conform Marta Petreu, „Un trecut deocheat…”) pentru a se converti.
Aşa că îi poate scrie lui Eliade despre entuziasmul care l-a cuprins pentru „ordinea politică” din Germania (cf. Marta Petreu, op. cit.). Iar conform aceleiaşi surse, la 1 decembrie 1933 îi scrie unui prieten următoarele: „Din parte-mi, numai un regim de dictatură mă mai poate încălzi. Oamenii nu merită libertatea.”
De aici nu mai e decât un pas până la declaraţia de dragoste pentru Hitler (trebuie spus că Mussolini şi fascismul lui de operetă nu prea îi inspirau încredere): „Nu există om politic în lumea de astăzi care să-mi inspire o simpatie şi o admiraţie mai mare decât Hitler” (Vatra nr. 7-8, Emil Cioran, „Impresii din München”).
S-a spus şi s-a demonstrat că între comunism şi fascism/nazism sunt multe similitudini. În cartea deja citată a Martei Ptreu am găsit un fragment dintr-un articol semnat de Cioran care i-ar fi smuls lacrimi de admiraţie lui Ceauşescu: „În loc să ne umilim în faţa popoarelor mari, mai bine am construi avioane şi am aspira la dublarea populaţiei, mai bine am tinde la o industrializare…” (Cioran, „Scrisori din München. Românii în faţa străinătăţii”).
E de înţeles de ce Emil Cioran îi scria în 1979 fratelui său următoarele: „Scriitorul care a făcut prostii în tinereţe, la debut, e ca femeia cu un trecut deocheat. I se reproşează veşnic” (cf. Marta Petreum op. cit.). (Ştefan Agopian, „Academia Caţavencu”, nr. 678/2004)
Citeste si articolele:
