Amintiri din paradisul vieţii mele (VI)

joi, ianuarie 1, 2009 18:12
Posted in category Locale

Pentru a înţelege mediul de că…t în care au trăit părinţii mei, şi în care se votează de ani de zile PSD-ul, am să vă povestesc ceea ce gândesc doi profesori din această zonă, modele de gândire europeană, civilizată (hă, hă, hă). Primul a fost supărat odată de un coleg de serviciu. Ce faci în cazul acela? Apelezi Poliţia? Nu, asta-i pentru ‘fraieri’. Ai putea face urmatoarele (citez din spusele formatorului României civilizate de mâine): ‘Ştii ce pot face, plătesc pe cineva să-i spargă geamurile!’. Al doilea intelectual de pe aici face următoarea afirmaţie, legată tot de un coleg de serviciu: ‘Dacă ăsta ar vorbi tot aşa şi într-un oraş, ar lua o bătaie de nu s-ar vedea!’. Adică, băi pulime, în România rurală problemele se rezolvă cu bâta, nu altfel. Cam ăsta-i mediul. Ei bine, în acest mediu există numitul Botezatu Neculai, un individ ieşit din primitivismul speciei, cel care a pus umărul la viitorul atac cerebral al mamei mele. Părăsit de prima soţie, acesta găseşte o concubină la fel ca el, pe numita Isac Maria. Respectând normele europene, România fiind o ţară europeană (hă, hă, hă), Botezatu Neculai făcea zilnic următorul sport: înjuratul pe drumul public al mamei mele. La aceasta se adăuga distrugerea sistematică a părţilor dintr-o locuinţă moştenită de la bunica mea, mama mamei mele, după cum se vede şi în pozele de mai jos. Dacă treceai prin faţa curţii acestor doi ortodocşi (hă, hă, hă) erai batjocorit în ultimul hal, eventual se aruncau în tine cu pietre, dupa cum mai vedem la triburile ţigăneşti din România. Mai mult, acest individ a locuit 20 de ani în Tătărăşeni (Havîrna, Botoşani) având buletin de Constanţa, adică nu l-a întrebat nimeni, niciodată, ce fel de cetăţean european este. Periodic, după un consum creştin-ortodox de alcool, Botezatu Neculai, ce merita să-i îndoi spinarea, distrugea gardul locuinţei de care aminteam mai sus sau arunca cu pietre, în special seara, pe acoperişul locuinţei, distrugând ţigla. Aşa arată, dragii mei, majoritarii ortodocşi din România lui Ilici Iliescu, în care mama, ce avea o locuinţă de o frumuseţe aparte, a trăit. Încet, încet, ticăloşi precum acest Botezatu Neculai au adus-o la atacul cerebral care a marcat sfârşitul ei pe acest pământ. Scumpa mea mamă, nici nu ştii ce dor mi-e de tine şi cât de mult plâng.

Locuinţa bunicii mele
tataraseni, caruntu elena
Gard distrus de Botezatu Neculai
tataraseni, caruntu elena
tataraseni, caruntu elena
Locuinţa de care se ocupa mama
tataraseni, caruntu elena
tataraseni, caruntu elena
tataraseni, caruntu elena
tataraseni, caruntu elena
tataraseni, caruntu elenatataraseni, caruntu elena
tataraseni, caruntu elena
tataraseni, caruntu elena
tataraseni, caruntu elenatataraseni, caruntu elena
tataraseni, caruntu elena

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Amintiri din paradisul vieţii mele (VI)”

  1. În România profundă, dispreţul faţă de Dumnezeu, lege şi muncă este total | A șaptea dimensiune says:

    octombrie 2nd, 2016 at 11:23

    […] Amintiri din paradisul vieţii mele (VI) […]

Adauga un comentariu

*

Ro2.ro Free PageRank Checker