Crimele dictaturii comuniste: Braşov, 1987 (V)

joi, martie 12, 2020 6:47

Brasov, 15 noiembrie 1987Securiştii, nişte priboi cu feţe de îngeri

Dacă miliţienii lui Stănică băteau cât cuprinde (după cum rezultă din dosarul “Gheorghe Ursu” şi din mărturiile unor martori, publicate de “Evenimentul zilei”, în serialul “Oamenii negri de la Rahova”), foştii securişti nu vor nici în ruptul capului să recunoască acest lucru.

Chiar generalul Iulian Vlad a declarat pentru “Evenimentul zilei”, în plin “scandal Priboi”, în urmă cu doi ani (2002 – n.m.), că, pe timpul mandatului său, nici unul dintre subordonaţii săi nu a dat nimănui măcar o palmă. Erau, oare, nişte îngeri băieţii aceia cu ochi albaştri? Este (era în 2004 – n.m.) datoria CNSAS să spună, la cerere sau din proprie iniţiativă, dacă “îngerii” lui Iulian Vlad, ai lui Pleşiţă şi ai altora ca ei făceau sau nu făceau poliţie politică.

Să vedem însă ce s-a întâmplat de fapt în dosarul “Braşov 1987”. La anchetă au participat, în primul rând, toţi ofiţerii Direcţiei VI a DSS (Direcţia Securităţii Statului), condusă de colonelul Gheorghe Vasile: în total – câteva zeci.

De la adjunctul lui Vasile, respectiv colonelul Pătru Murariu, la ofiţerii anchetatori Marinescu, Manea şi Cotoman ori la col. Mihai Popa, şeful arestului Securităţii – identificaţi toţi de Mircea Răceanu în cartea sa, Infern ‘89 -, până la ofiţerii anchetatori Hodiş, Pîrvulescu, Anghel şi alţii, identificaţi de generalul magistrat Dan Voinea în dosarul Gheorghe Ursu, toţi aceştia ar fi putut participa la anchetarea braşovenilor.

De altfel, colonelul Gheorghe Cotoman, care pe atunci era maior (şi care îşi face un titlu de glorie din participarea în ancheta din dosarul “Braşov ‘87”) îşi aminteşte în cartea sa Dosarele Securităţii. Dezvăluirile unui anchetator de la Direcţia VI a DSS: “S-a dat alarma în unitate şi toţi anchetatorii au plecat la Braşov. (…) Fuseseră trimise la Braşov efective şi ambele Direcţii de Cercetări Penale – a Securităţii şi a Miliţiei”.

Cotoman povesteşte, fără să intre în amănunte, cum circa 20 de ofiţeri de Cercetări Penale au mers la Braşov, cum, ulterior, ancheta s-a desfăşurat la Bucureşti şi cum, în final, s-a plecat din Bucureşti către Braşov, unde s-a ţinut procesul, “cu trei autobuze în care au fost îmbarcaţi cei circa 60 de arestaţi, fiecare fiind însoţit de un ofiţer de Securitate sau de Miliţie (deci, arestatul şi ofiţerul!)”.

Ca să ne dăm seama cam ce fel de comportament aveau în anchetă colegii lui Cotoman, trebuie să-l invocăm tot pe diplomatul Mircea Răceanu, care, în calitate de condamnat la moarte (pentru trădare şi transmitere de secrete către CIA), a simţit pe pielea lui “binecuvântarea” răului.

Despre lt.-col. Marinescu, şef al grupului de anchetatori, Răceanu spune că era “un adevărat cameleon, care reuşea, doar în câteva minute, să se transforme dintr-o persoană agreabilă, chiar mieroasă, într-o brută”, iar despre col. Mihai Popa, şeful arestului, acelaşi Răceanu spune că era “o brută care de-a lungul anilor a fost participant şi martor al multor crime şi ilegalităţi comise la Rahova (inclusiv în cazul inginerului Ursu, care a fost omorât aici)”.

În afară de ofiţerii anchetatori din Direcţia VI a Securităţii, conform unor surse judiciare de încredere, se poate afirma că la anchete au participat şi alţi ofiţeri (unii chiar şefi de servicii şi de direcţii) din celelalte departamente ale Securităţii, inclusiv din celebra UM 0544 (CIE), din care a făcut parte şi Ristea Priboi (prietenul premierului Adrian Năstase).

Ca o stranie coincidenţă, chiar unul dintre şefii lui Ristea Priboi, respectiv colonelul Gheorghe Zagoneanu, fostul şef adjunct al CIE în perioada 1978 – 1982, a fost cel care, după evenimentele de la Braşov, a fost mazilit la conducerea Securităţii Braşov, unde l-a înlocuit pe colonelul Dumitru Nătăleţu, unul dintre “acarii Păun” ai afacerii “Braşov ‘87”. De ce a fost pus un fost şef de spioni la conducerea Securităţii Braşov, dacă Priboi spune că ei, spionii, nu aveau treabă cu mişcările de stradă şi revoltele interne?

Cât despre generalul Iulian Vlad, fostul şef al DSS, acesta este scos basma curată “apriori” (adică înaintea unui necesar proces al comunismului), de unul dintre istoricii de serviciu ai Securităţii, Cristian Troncotă, în recenta sa carte (recentă era în 2004 – n.m.), Duplicitarii: “Există însă şi mărturia unui revoluţionar braşovean, potrivit căreia, după evenimente, în timpul anchetelor, ar fi fost bătut la tălpi, cu bâta, chiar de generalul Iulian Vlad. Nu ştim să se fi făcut vreo confruntare între cei doi, în faţa organelor de procuratură, pentru elucidarea acestui episod, fapt pentru care continuă să rămână multe semne de întrebare asupra seriozităţii lui”, spune Troncotă în apărarea lui Iulian Vlad, pe care îl consideră “singurul român profesionist din fruntea Securităţii”. (Christian Levant)

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu