Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (I)

marți, decembrie 3, 2019 8:34
Posted in category Dictatura comunistă

Iulian VladIulian Vlad – general-colonel, ministru secretar de stat în Ministerul de Interne, şeful DSS

S-a născut la 23 februarie 1931 în Gogoşiţa – jud. Dolj (ca orice oltean veritabil, dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu şi-a adus toţi oltenii la Bucureşti şi le-a dat funcţii, doar era ţara moştenită de la mă-sa, n.m.).

În 1967, în contextul reformelor din cadrul Securităţii care au culminat cu debarcarea fostului ministru de Interne Alexandru Drăghici inclusiv din Comitetul Central (al Partidului Comunist Român = PCR, n.m.), Vlad ajunge şef al Serviciului de cadre-învăţământ. În această funcţie promovează o politică de atragere în Securitate a unor cadre tinere, absolvenţi de facultăţi, pentru a înlocui “vechea gardă” din anii lui Dej, care ulterior i-au devenit executanţi fideli.

Succesle obţinute în politica de cadre, ca şi obedienţa cu care executa ordinele conducerii superioare de partid privind prevenirea sau reprimarea oricărui act de disidenţă faţă de regim îi atrag avansări după avansări (general-maior în 6 mai 1971, general-locotenent în 7 mai 1977, general-colonel la 23 august 1984), ca şi ascensiunea în aparatul represiv comunist – la 9 mai 1977 ajunge secretar de stat în Ministerul de Interne, coordonând practic activitatea DSS, la 13 aprilie 1983 adjunct al ministrului, iar din 3 octombrie 1987 şi până la arestarea sa pe 1 ianuarie 1990 a fost ministru secretar de stat la Interne şi şef deplin al Securităţii.

Un fost ofiţer superior caracterizează astfel atmosfera din Securitate sub conducerea lui Iulian Vlad: “Orice manifestare de nemulţumire sau de protest faţă de stările negative era înăbuşită cu brutalitate. Tudor Postelnicu (ultimul ministru de Interne din dictatura comunistă, pus acolo de Elena Ceauşescu – n.m.) şi echipa sa de generali, inclusiv generalul Vlad Iulian, nu au avut discernământul politic necesar pentru a face diferenţa dintre cei nemulţumiţi de mizeria socială şi elementele politice adverse sau ostile regimului politic (comunist – n.m.).

Poziţia şi coabitarea generalului Vlad Iulian, fiind mâna dreaptă a lui Tudor Postelnicu şi apoi ministru secretar de stat, care a coordonat activitatea Securităţii peste două decenii, rămân o enigmă, un mister. Era un ofiţer cu o cultură formată, manierat în relaţiile cu colegii şi colaboratorii. Principalele sale neajunsuri au fost însă frica, lipsa unei poziţii ferme faţă de stările abuzive şi măsurile ilegale; conştient de multe stări negative, nu a avut curajul să acţioneze, situându-se în multe cazuri într-o poziţie oscilantă şi duplicitară.”

Arestarea sa în primele zile ale Revoluţiei nu a atras şi o condamnare penală pentru responsabilitatea abuzurilor fostei Securităţi, în perioada în care a condus-o.

În 2004, ducea o viaţă retrasă (a decedat în septembrie 2017, având o pensie imensă, oferită din sudoarea românilor, de urmaşul PCR-ului, PSD = ciuma roşie, după ce zeci de ani a fost şeful securiştilor criminali – n.m.).

S-a afirmat că Iulian Vlad este (era în 2004 – n.m.) consilierul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu (mafiotul care a furat banii de la FNI (Fondul Naţional de Investiţii) şi care, în hoţiile sale, a fost consiliat, adică ajutat, de securiştii criminali – n.m.).

Locuieşte (locuia în 2004 – n.m.) pe strada Braziliei, într-u apartament de 5 camere (în timp de deţinuţii din beciurile Securtăţii, conduse de torţionarul Vlad Iulian, torturaţi şi bătuţi, se “mulţumeau” cu o celulă îngustă, plină de pişat, rahat, şobolani, murdărie etc. – n.m.), pentru care în 1997 plătea o chirie de numai 536 lei (vechi, echivalentul a 0,0536 lei de astăzi = Ron = lei noi, n.m.) pe lună (cu alte cuvinte, apartamentul de 5 camere era oferit gartis acestui criminal al Securităţii, în timp ce românii nevoiaşi, care nu-şi plăteau întreţinerea erau aruncaţi în stradă; asta a însemnat guvernarea ciumei roşii = PSD în România: protejarea criminalilor dictaturii comuniste şi aruncarea României în hăul distrugerii şi îndatorării externe – n.m.).

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

4 Responses to “Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (I)”

  1. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (IV) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 8th, 2019 at 13:17

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (I) […]

  2. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (V) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 10th, 2019 at 19:04

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (I) […]

  3. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (VI) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 15th, 2019 at 17:08

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (I) […]

  4. Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (II) | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 16th, 2019 at 9:31

    […] Structura de comandă a Departamentul Securităţii Statului (DSS) la 22 decembrie 1989 (I) […]

Adauga un comentariu