Cum erau vânați disidenții români de Securitatea lui Ceașcă

vineri, noiembrie 8, 2013 20:45

Securitatea20 MAI 1982: Undeva în centrul Parisului, la o oră de vârf, în văzul a sute de trecători, scriitorul român stabilit în Franța, Virgil Tănase, era agresat și suit forțat într-o mașină.

Presa franceză explodează imediat: Opozantul lui Ceaușescu, răpit de Securitate la Paris. Unde e Virgil Tănase? A fost omorât de Ceaușescu? Zilele treceau și Virgil Tănase nu apărea. Criminalul Ceaușescu, continua presa franceză.

În 31 august 1982, Virgil Tănase apărea public într-o conferință de presă la sediul revistei Actuel din Paris, alături de scriitorul Paul Goma, dar și de un personaj necunoscut, un cetățean francez originar din România, Mathieu Forestier, cunoscut în România ca Matei Haiducu. O afacere de spionaj, care și azi are multe necunoscute, dar care a dus la compromiterea imaginii lui Nicolae Ceaușescu în Occident.

Zilele trecute afacerea Tănase-Goma a revenit în atenția publicului în România în urma lansării unui film. Virgil Tănase a venit în România și sâmbătă seară a răspuns la B1 TV la întrebările Nadiei Ciurlin și ale subsemnatului, dar și cele ale directorului ICCMER, Andrei Muraru.

CONTRASPIONAJUL FRANCEZ, ÎN ACȚIUNE

Povestea este însă mult mai complicată. Matei Haiducu era din 1975 ofițer ilegal al DIE la Paris. Se căsătorise cu o franțuzoaică și era în realitate șeful spionajului tehnologic românesc. Undeva, la începutul lui 1982, merge la contraspionajul francez, DST, devoalând o afacere a Securității: uciderea la Paris a scriitorilor Paul Goma și Virgil Tănase. DST-ul intră în acțiune și organizează la comanda personală a președintelui francez Francois Mitterrand o contra-acțiune. Matei Haiducu pune condiții francezilor. Va ieși public să vorbească de crimele puse la cale de București după ce fratele său va ajunge în Franța.

Contraspionajul francez organizează două momente. În 18 mai 1982, la o recepție la un hotel din Paris, Matei Haiducu se apropie de Paul Goma și reusește să strecore cu ajutorul unui stilou câteva picături de otravă în paharul disidentului român. În zonă era și un jurnalist francez, agent al DST, care vrând să vorbească cu Goma răstoarnă dintr-o aparentă greșeală paharul cu otravă. Două zile mai târziu, DST organizează așa-zisa răpire a lui Virgil Tănase. Scriitorul este dus prima dată într-o locație din sudul Franței, iar apoi din 1 iunie într-o vilă a DST-ului din Bretagne.

La București se desface șampania chiar dacă afacerea reușise doar pe jumătate. Goma scăpase, dar Tănase era mort, credea Ceaușescu. Pentru Ceaușescu, Tănase devenise inamic public, după ce scriitorul român stabilit la Paris din 1977 publicase în revista Actuel un dur rechizitoriu la adresa dictatorului român, intitulat Ceaușescu, Întâiul Rege comunist. Haiducu vine în România și este decorat de Ceaușescu, dar și înaintat în grad de CIE, dar mai ales aranjează plecarea fratelui său în Hexagon. La Paris se puneau la cale noi mutări în această afacere de spionaj, poate una din cele mai importante din anii 80.

FRANCEZII ÎL VROIAU PE ADJUNCTUL SPIONAJULUI ROMÂNESC

Sâmbătă seară, la B1 TV, Virgil Tănase a povestit o discuție cu spionii francezi, în iunie 1982, pe când era ascuns în vila din Bretagne a DST. Francezii i-au spus lui Tănase că planul se schimbase: făcuseră o ofertă adjunctului spionajului extern românesc, Nicolae Pleșiță, să vină în Franța. Argumentul francezilor era că acțiunea Securității eșuase și că Pleșiță ar fi dorit să-și scape pielea. Mama lui Haiducu vorbise deja cu Pleșiță și i-a prezentat oferta DST-ului la ordinul lui Mitterrand. Ceaușescu nu aflase nimic.

DEVOALAREA AFACERII DE UN JURNALIST AGENT AL DST

La Paris, în 9 iunie, în conferință de presă de la Palatul Elysee, președintele Mitterrand a acceptat o ultimă întrebare de la jurnalistul Bernard Poulet de la Le Matin, un ziar franțuzesc care apare în multe afaceri legate de România. Este întrebat de cazul Tănase. Președintele francez promite o reacție pe măsură dacă se confirmă amestecul Securității.

În 31 august, Le Matin sub semnătura aceluiași Bernard Poulet dezvăluie că afacerea Goma-Tănase a fost instrumentat de DST, care a pus la cale o diversiune. Câteva ore mai târziu la sediul revistei Actuel este anunțată o conferință de presă: Virgil Tănase, Paul Goma și Matei Haiducu. Planul criminal al lui Ceaușescu este dezvăluit public.

La B1 TV, Virgil Tănase a recunoscut că planul inițial fusese dat peste cap de jurnalistul francez, care- spune acum- scriitorul român stabilit la Paris nu știa de încercarea francezilor de a-l convinge pe Pleșită să vină în Hexagon. Tănase a recunoscut și că francezii nu și-au respectat una din promisiunile inițiale: un comunicat oficial al Președinției Franceze împotriva lui Ceaușescu.

Totuși afacerea Goma-Tănase a contribuit la compromiterea în Occident a lui Ceaușescu. Deja din iulie 1978, de la defectarea generalului Pacepa, Ceaușescu nu mai primise nici o invitație în Occident. Era începutul sfârșitului pentru dictatorul de la București.

PRIETENUL LUI MITTERRAND, ȚINȚA SECURITĂȚII

Afacerea Goma-Tănase, cum a fost ea denumită de presa franceză, este însă mult mai complicată decât pare la prima vedere. Printre altele, Matei Haiducu avea sarcina să îl racoleze pe ministrul francez al apărării și cel mai bun prieten al lui Mitterrand pe numele său Charles Hernu. În 1991, francezii primesc un dosar de la București furnizat de șeful SIE de la aceea vreme, Mihai Caraman, celebrul spion care penetrase NATO în Franța pentru KGB. Hernu ar fi fost racolat de serviciile KGB în 1957. Se spune că ar fi avut legături în tinerețe și cu Securitatea Română, cu certitudine cu cea bulgărească. Este o poveste mult mai complicată decât afacerea Tănase-Goma. Cert este că, în 1 septembrie 1982, a doua zi după ce Goma, Tănase și Haiducu dezvăluiseră la Paris asasinatele puse la cale de Securitate, Nicolae Ceaușescu primea un dosar pe biroul său cu numărul 00069427: Charles Hernu.

Securitatea spunea că Hernu fusese racolat de KGB în 20 iulie 1957 cu numele de cod Andre. O altă notă apărută mai târziu în presa franceză indica că, în 6 septembrie 1982, la o săptămână după detonarea afacerii Goma-Tănase, un ofițer al Securității române l-a sunat în Geneva pe Hernu. Nota are numărul 0069530. Un fost diplomat la Ambasada României în Paris între 1960-1965, Gheorghe Ionescu, îl sunase pe Hernu și îi ceruse o întrevedere la restaurantul Carton din Geneva. Nu uitase să amintească și numele unei „cunostințe comune”: VINOGRADOV, agentul bulgar care îl racolase în 1953 pe cel care devenise ministrul apărării al Franței și omul de încredere al lui Mitterrand. Nu știm detaliile ulterioare ale acestui caz, este parte a puzzle-ului acestei complicate afaceri de spionaj care nu era numai româno-franceză.

PACEPA LA DST, ÎN TIMPUL AFACERII GOMA-TĂNASE

Un amănunt deloc neimportant în această poveste fascinantă de spionaj. În iulie 1978, adjunctul șefului spionajului românesc, generalul Ion Mihai Pacepa, cere azil politic. Generalul Pacepa a făcut în exclusivitate o declarație pentru B1 TV despre afacerea Tănase-Goma, dar nu numai: „Doresc, de asemenea, să propun un moment de reculegere în memoria cetățeanului francez Mathieu Forestier, care în realitate a fost fiul unui fost ministru adjunct de interne al României comuniste și a devenit ofițer ilegal al DIE unde a fost cunoscut sub numele Matei Haiducu. Am coordonat Direcția S (activități ilegale) a DIE, și după ce am primit azil politic in SUA, am informat DST-ul francez despre identitatea reală a lui Forestier, pentru a-l ajuta să devină un adevărat cetățean francez. La scurt timp după aceasta, el a acceptat să coopereze cu DST, și a fost legalizat ca cetățean francez. Restul este istorie! Cartea sa, J’ai Refusé a Touer, cu autograful în care îmi mulțumește că l-am ajutat să se rupă de Securitate, este unul din cele mai prețioase daruri pe care l-am primit în viață.Folosesc acest prilej pentru a exprima public calde mulțumiri dlui Raymond Nart, unul din cei mai puțini cunoscuți prieteni ai României. Raymond a instrumentat arestarea rețelei Caraman, care lucra de fapt pentru KGB și avea un consilier sovietic personal la Paris-Vladimir Arkhipov.

După 1978 am cooperat cu Raymond în „cazul” Forestier, precum și în câteva acțiuni anti-Nato și anti-occidentale organizate de Securitatea lui Ceausescu. Unul din ele s-a soldat cu demascarea publică, în 1984, a cetățeanului francez Gustav Pordea, membru al Parlamentului European, ca agent plătit al DIE, care îl folosea pentru a compromite ziarul francez Le Monde și emigranți anti-comuniști români refugiați în Franța, ca Virgil Tănase și Dinu Zamfirescu.”

Afirmațiile generalului Pacepa sunt extrem de interesante. Cazul Forestier-Haiducu a fost semnalat de Pacepa încă din august-septembrie 1978 americanilor și, mai apoi, francezilor, iar generalul era deja din 1981 în Franța colaborând îndeaproape cu șeful DST, Yves Bonnet.

Generalul recunoaște că a lucrat direct cu Forestier-Haiducu în această complicată afacere de spionaj care a însemnat o nouă piatră pe mormântul lui Ceaușescu. Este doar încă o parte a puzzle-ului….

Sursa: evz.ro

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

7 Responses to “Cum erau vânați disidenții români de Securitatea lui Ceașcă”

  1. Securistul penal Dan “Felix” Voiculescu și banii Securității | A șaptea dimensiune says:

    februarie 9th, 2015 at 22:11

    […] Cum erau vânați disidenții români de Securitatea lui Ceașcă […]

  2. La Antena USLamistă 3 cântă cucuveaua | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 8th, 2015 at 20:01

    […] Cum erau vânați disidenții români de Securitatea lui Ceașcă […]

  3. Banii securistului penal Dan “Felix” Voiculescu reprezintă averea diavolului | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 13th, 2015 at 14:23

    […] Cum erau vânați disidenții români de Securitatea lui Ceașcă […]

  4. CSM: Antena3, dezinformare și subminarea autorității sistemului judiciar din România | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 13th, 2015 at 14:27

    […] Cum erau vânați disidenții români de Securitatea lui Ceașcă […]

  5. Postul USLamist de televiziune Latrina 3, secta Securității lui Ceașcă | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 13th, 2015 at 14:40

    […] Cum erau vânați disidenții români de Securitatea lui Ceașcă […]

  6. Disperarea lui Voiculescu și ipocrizia șmecherilor de ONG | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 13th, 2015 at 14:46

    […] Cum erau vânați disidenții români de Securitatea lui Ceașcă […]

  7. Le Monde: ”Foştii securişti din România sunt astăzi în parlament, în presă, în administraţie” | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 1st, 2015 at 7:55

    […] Cum erau vânați disidenții români de Securitatea lui Ceașcă […]

Adauga un comentariu