De ce povestea cu Basescu ce a vandut flota Romaniei este o mare minciuna

duminică, ianuarie 29, 2017 15:30
Posted in category Justitie

De ce povestea cu Basescu ce a vandul flota Romaniei este o mare minciunaCum a dispărut, în realitate, flota României

Caut gaură covrig. Plata acum

În nr. 21/1997, din 3 – 9 iunie, Academia Cațavencu a găzduit o anchetă intitulată Societatea Navlomar și flota comercială română au fost falimentate de securiștii din comerțul exterior. Patrimoniul societății Navlomar, compus din 10 cargouri, a fost exploatat de firma “Uzineexportimport”, pe scurt “Uzin”, cu un director ceaușist la timonă, Viorel Covrig. Iar acest covrig ne-a lăsat doar cu gaura de la covrig.

Un Paul de lele și de trei surcele

Un alt personaj implicat în această poveste, a dispariției flotei României, este și numitul Paul Sima, cel acuzat în Raportul de activitate al SRI pe 1995 de subminarea economiei naționale, împreună cu securistul Mircea Suciu din Pireu. De altfel, foștii securiști comuniști sunt direct responsabili de furtul navelor Gostinu și Filaret. Mai mult, ginerele lui Virgil Măgureanu, fostul director la SRI și omul criminalului KGB-ist Ilici Iliescu, a fost implicat în transporturile speciale în care au fost implicate 7 cargouri ale Navlomar/Uzin, pierdute ulterior în porturile lumii.

Amneziile lui Babiuc

Victor Babiuc, cel care l-a “ajutat” pe interlopul George Becali să pună mâna, nemeritat, pe multele hectare din pământul acestei țări, pentru care au murit milioane de români, a fost direct implicat și în dispariția flotei României, fiind acționar principal la Navlomar, cu 6619 acțiuni, reprezentând 2,420% cotă participare capital.

Totul despre civilul Babiuc din fruntea MApN

De ce nu și-a declarat Babiuc, la confirmarea în portofoliul de ministru al Apărării, statutul de acționar la Navlomar? Din motive mai presus de securitatea individului și din rațiuni care țin de securitatea statului? A continentului? A Bosniei-Herțegovina? Sau a Chinei? Și, dacă da, de ce navele din patrimoniul Navlomar sunt acum abandonate (era iulie 1997 – n.m.)? Pentru că și-au îndeplinit misiunea? Care misiune? Aia? Pentru că după 1996 s-a întâmplat ceva și acum cargourile pot să crape liniștit sub cerul tropicelor? Pentru că Babiuc este într-o relație suspect de apropiată cu Măgureanu? Sau cu Eric Bartha? Sau pentru că îi datorează ceva anume, ceva tainic și monstruos, lui Iancu George de la DIE? Banii sau, poate, viața? Celui trecut în rezervă după fuga lui Pacepa și adus la conducerea Navlomar? Iar după 1989 prestând aceleași activități deocheate în shipping, împreună cu camaradul său de arme, Covrig Viorel? Za șto, gaspadin Babiuc?

Nihil sine DIE

Suntem absolut siguri că Justiția, Dumnezeu s-o ierte de oarbă, nu a evaluat încă adevărata dimensiune a prăpădului săvârșit sub pălăria Navlomar. Cu atât mai grav cu cât, aparent, SRI-ul lui Măgureanu s-ar fi implicat în investigarea afacerii. Suntem de asemenea siguri că adevărul va ieși până la urmă la iveală, gol-goluț și în toată grozăvia lui, precum mareea neagră deasupra mării. Că persoanele care au avertizat-o începând din 1991 pe doamna Grigorescu (Rodica Grigorescu, fost expert jurist al societății Navlomar, amenințată cu moartea de mafioții care urmareau să înstrăineze flota României – n.m.) să-și vadă de treabă, dacă nu vrea să dea de dracu’, vor trebui să răspundă în instanță, dacă nu pentru șantaj, atunci pentru tăinuire. Atât securistul C. Mihai, director adjunct la Navlomar, cât și V. Ghineț, colonel DIE, fost lucrător în shipping în Siria, împreună cu securistul Covrig. Cât și cei care i-au înscenat doamnei Grigorescu o farsă judiciară, la Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Navigație din Constanța. În care s-a încercat, prin tertipurile lui Groze, directorul Romline SA, un alt camarad de arme al lui Covrig, atragerea răspunderii penale a doamnei Grigorescu, într-un contract de participațiune dintre Navlomar și Interforex. Pentru a da mai multă greutate înscenării, o mână criminală și hârșită în astfel de treb’șoare, a furat agreement-ul cu pricina din dosarele afacerii, ba până și dosarele deja arhivate.

Tăcerea lui Băsescu pute

Uzin, adică placa turnantă a comerțului exterior securist, a exploatat 7 din cele 10 cargouri ale Navlomar: Giurgiu, Feldioara, Gorgova, Hârșova, Sulina, Săbăreni și Tarcău. Cargouri care au rămas înregistrate până în ziua de astăzi (iulie 1997 – n.m.) pe numele întreprinderii socialiste BATM, adică baza de aprovizionare și desfacere a fostei ICE Navimpex. Întreprindere care nu avea personalitate juridică și care, în prezent, a decedat la o dată necunoscută. Și nu este prima ambiguitate și nici ultima neclaritate din toată povestea care însoțește, ca un blestem, nefericitul destin al celor 7 nave. Ambiguități create intenționat, pentru a le da statut de fantomă, în operațiunile speciale pentru care au fost destinate. Și a le abandona la momentul oportun. Atunci când zarurile vor ieși într-un anumit fel. Așa cum au și ieșit, în 1996. Toamna. Îngrijorător, straniu și cu atât mai inexplicabil, Băsescu știa, încă din 1990, că cele 7 cargouri n-au un statut clar. Dar nu a luat absolut nicio măsură. Și nici acum (iulie 1997 – n. m.), când sunt abandonate și arestate în porturile lumii. Aurolaci în derivă, ai mărilor și oceanelor, servindu-ne drept imagine de export.

Generozitatea lui Temeșan naște monștri

Șmecheră și securistă din născare, după cum o știm, Uzin și-a luat toate masurile de precauție, pentru a scăpa de mortul din casă, aruncându-l între timp într-o altă ogradă. La 12 februarie 1997, a fost semnat protocolul de compensare între Uzin, SC Self Invest Maritime SRL din Constanța, pe care o s-o numim SIM, și CNM Navrom SA Constanța, pe care o s-o botezăm Navrom. Uzin a semnat cu SIM 7 contracte de vânzare-cumpărare, la prețul total de 6,58 milioane USD, plus 18% TVA. Navele vândute nu mai există, iar câtă vreme au existat au fost înregistrate așa cum am mai spus: pe o societate care iarăși nu mai există. Așa că nu cine vinde contează, ci ce, cum și cui vinde ne interesează. Pentru că SIM, deci cumpărătorul, care are un capital social de numai 100.000 lei (!), va plăti 1,2 milioane USD garanții prin bilete la ordin, emise de SIM și andosate de Bancorex. În momentul transferului de proprietate asupra celor 7 nave de la Uzin la SIM, SIM va returna cele 18 bilete la ordin, în valoare de 3,5 milioane USD, emise în favoarea Bancorex, și avizate de Uzin, în cadrul convenției de credit nr. 41694/07.09.1995.

Lotul Navlomar

Convenție prin care Bancorex a creditat SIM cu 4,9 milioane USD, pentru repararea navei Cotnari, credit garantat prin gaj fără deposedare asupra motonavelor Reghin și Câmpia Turzii. Bani și nave de care s-a ales praful și pulberea. Nave-fantomă, cumpărate, vândute, creditate, răscreditate, gajate și răsgajate în continuare, precum o distinsă izmană pe călător. Nu acesta este oare comerțul securist al patriei? Iar acești bani vor trebui justificați într-o bună zi. De Răzvan Temeșan, fostul director al Bancorex; de Ion Dan – director adjunct, și Gavril Tamaș – șef serviciu, de la Bancorex, filiala Constanța; de Nicolaide Matache – manager general, Leu Corneliu – manager, și Macarie Elena – manager, de la Uzin; de Mihail Mircea – director general, Constantin Florian – director operare, și de Purdea Viorel – director executiv, de la SIM; de Manea Ghiocel – director general, și de Gabor Octavian – director economic, de la Navrom. De cățel și, în general, de mult, foarte mult purcel.

În loc de postfață

Mulți au fost, puțini au rămas cei care au zis și au crezut despre Măgureanu că e de o șiretenie rară, rarissimă, ieșită din comun. Din câte știm, șiretenia e ruda săracă a inteligenței, neamul ei prost. Tot atât de prost precum ginerele fostului director al SRI, care, dacă a girat afacerea asta, înseamnă că nu e chiar prost, ci de-a dreptul dobitoc. Cât despre ofițerul SRI Paul Sima, rămâne cum am stabilit: nu Paul Sima, ci Tristan Onanian, cunoscut sub mai vechiul său nume de cod drept Manuel Labermann. Ce n-am înțeles nici în ruptul capului este ce caută vlaga ministrului Babiuc lângă târtița boșoroagă a lui Viorel Covrig. Cum care Covrig? Ăla de-a dat gaură la tot Navlomar-ul.

Articol preluat din “Academia Cațavencu”, nr. 295/1997.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “De ce povestea cu Basescu ce a vandut flota Romaniei este o mare minciuna”

  1. markwilliams says:

    iulie 9th, 2017 at 12:45

    Cum a reusit intoxicarea in cazul Flotei Romaniei !”Dosarul Flota ” chiar prin titlu induce in eroare pe prostovanii care NU AU INFORMATII direct din dosarul deschis impotriva lui Basescu pentru 16 nave .. S-a reusit sa se induca mental ca Traian Basescu ,prin acest dosar este acuzat de pierderea a peste 300 de nave romanesti din componenta flotei romane..
    In acest sens acest articol si altele prezinta truncheat si doar scos din context ptraduirea flotei romane si adevaratii profitori ..In ce scop >?/ Reluarea unei ciorbe reincalzite ,ce pute pana la saturatie de manipulare si inducere in eroare ! Ori nu am citit eu bine despre Pandele acuzat ca a instrainat fraudulos nave cand era presedinte la FPS ?? Si nu a patiot nimic ,odata cu disjungerea sa din dosarul mama?? Sau poate putini stiu ca 7 nave aflate in custodia Crescent au disparut ,fara ca nimeni sa remarce asta /??Ordin pe unitate : Basescu,Basescu,Basescu .. Bleah !

Adauga un comentariu

*

Ro2.ro - Promovare si statistici web Free PageRank Checker