Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (VI)

miercuri, decembrie 6, 2017 22:03

Ieseuri vesele si triste ale tovarasului Nicolae Ceausescu, ultimul stalinist al Europei (VI)Iartă-mă, tovarăşu’ Tito

Azi dimineaţă m-am gândit la tovarăşu’ Tito. Reţin minte şi-acuma, parc-ar fi ieri, cum stăteam noi de vorbă, prin 1970, despre pericolili ce ameninţă comunismu’. “E bine de a nu slăbi şurubu’, tavarisci Broz, cu naţionalităţili conlocuitoari, îi ziceam, că atâta aşteaptă duşmanu’ imperialist de clasă. Io, de iegzemplu, ca să fiu mai sigur, l-am strâns şi la alea locuitoare, adică la toată lumea, care dacă e să judecăm corect, la scara bunăstării generale, e tot un fel de minorităţi. Că vorbeşte ele din naştere limba noastră oficială de gintă latină, e treaba lor, important e să nu mişte-n front, că după aia impelicritează SeSeMeDeu’, şi s-a dus dracu’ orânduirea!”.

“Haraşo, tavarisci Nicalai Andrutievici, ai mare dreptate, zicea şi tovarăşu’ Tito. Nici io nu-l slăbesc, ba pot să spun chiar că-l mai strâng din când în când, şi anume mereu. De altceva mă tem eu. Mă tem de pneumonia asta de care nu mai scap de ea, pe care am luat-o de la delegaţia sovietică acum doi ani şi care nu se mai vindecă a dracului nici cu medicina noastră socialistă.”

Aşa vorbeam cu tovarăşu’ Tito şi uite că nu degeaba ne facem noi griji. Ruşii s-a preocupat ei să nu se mai vindece de pneumonie şi nici Republica Iugoslavia de socialism. Când mă uit acum la ce se-ntâmplă în judeţu’ Kosovo (era în 1999 – n.m.), îmi vine să intru şi mai în pământ de ruşine. Cum se poate aşa o trădare din partea statilor socialiste surori de a se lăsa un frate călcat în picioare de rachetele imperialiste americane? Cum se poate de a se face că plouă şi de a se uita în altă parte în Carpaţi când e în primejdie soarta socialismului în munţii Balcani? Cum se poate de a zice tu, preşedinte de stat român unitar, care nutreşti o prietenie milenară de secole pentru poprul frate şi pretin iugoslav, că eşti de acord cu părerili de agresiune împotriva fiinţi naţionali la o naţiune suverană şi să te dai de partea duşmanului la un aşa amestec în treburili interne? Ai? Păi, drept să spui, mi se face ruşine numai când mă gândesc cine-a ajuns să-mi ia locu’.

Ce-o să zic io mâine-poimâine când m-oi întâlni p-acilea cu tovarăşu’ Tito şi m-o lua la-ntrebări? Pe unde-o să scot cămaşa când mi-o bate obrazu’: “Vezi, tavarisci Nicalai Andrutievici, ce cadre necorespunzătoare ai lăsat în urmă? Cu tovarăşi din ăştia n-o să mai izbândească socialismu-n lume cu una, cu două! Cum ai putut să pleci de la conducerea ţării aşa neatent? Eu ţin minte că România ştia să răspundă provocărilor ordinare ale imperialismului. Eu România din 1968 mi-o amintesc! Chiar nimic n-au învăţat tovarăşii de la dumneata? Păcat de munca noastră de-o viaţă!”

Noroc că de-o săptămână tovarăşu’ Tito e de serviciu la cazan şi nu prea ne-ntâlnim, da’ cât o să-l mai pot ocoli? Îmi crapă obrazu’ de ruşine, tovarăşu’ Constantinescu! Nu credeam c-o să mă înşel a doua oară, şi cu dumneata! (“Academia Caţavencu”, nr. 383/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu

*

Ro2.ro Free PageRank Checker