A șaptea dimensiune

Până acum, despre temniţele comuniste am citit doar cărţi solemne. Grozăviile petrecute acolo impuneau parcă autorului un legitim aer trist, iar cititorului o participare smerită la lectură. Valoarea manuscrisului avea de fiecare dată doar două paliere: etic şi documentar. Respectul datorat acestei tragedii naţionale era astfel dublu asumat: în faţă vestigiilor suferinţei nu poţi sta decât mâhnit şi informat.

Dar zilele trecute, după ce am terminat cartea lui Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe înţelesul tuturor, am înţeles că despre aceleaşi blestemate puşcării se poate citi şi cu plăcere. Cartea e o mărturie la fel de zguduitoare ca toate celelalte consemnate până acum, dar net diferită stilistic. Autorul, el însuşi prizonier al coşmarului penitenciar comunist, recurge la un şiretlic. În faţa amănuntului sinistru el plasează esenţa comică şi selectează cu nesfârşită delicateţe doar elementele care-l păstrează pe om uman.

În această carte descoperi că umorul poate înfrunta cinismul, că ironia poate concubina cu grotescul şi că suferinţa se poate salva prin aforism. Lagărele de muncă în care s-a documentat, pe propria-i piele, Florin Constantin Pavlovici conţin aceleaşi brute, aceleaşi mizerii, aceleaşi disperări. Autorul însă joacă optimismul moderat şi reuşeşte să le valorizeze literar.

Prin paginile cărţii defilează figuri celebre, anonimi eroici, caractere de doi bani, minţi uimitoare şi incedibile secături. Toţi par a fi complicii autorului şi se oferă la lectură doar cu ce au mai bun. Practic, în întreaga carte nu e un singur personaj nememorabil. Toate apariţiile sunt remarcabile, toate întâmplările spun ceva. Broderia neobosită a lui Florin Constantin Pavlovici are simptomele artizanalului. Ea colorează grotescul în culori vii şi face infernul suportabil. În plus, rezolvă cu precizie un dubiu etic: să nu râzi de condiţia umană, ci doar de incidentele ei.

“Tortura pe înţelesul tuturor” e o carte excelentă, deopotrivă subtilă şi gravă, deopotrivă comică şi zguduitoare. (“Academia Caţavencu”, nr. 531/2002)

Citeste si articolele:

• Tehnica linşajului a evoluat odată cu involuţia speciei
• Texte celebre: Sabin Gherman, „M-am saturat de Romania”
• Cine-i deznoda şireturile ultimului dictator comunist al României
• Desculţ prin dictatura comunistă
• De ce ‘Mizerabilii’ lui Victor Hugo nu-i chiar o scriere grozavă