Justiţia din România – după chipul şi asemănarea mafioţilor din politică

vineri, august 16, 2019 15:51
Posted in category Justitie

Rodica StanoiuCine împarte dreptatea, parte-şi face

Doamnelor şi domnilor,

Bine aţi venit la circul justiţiei româneşti din 2003, cu PSD = ciuma roşie = mafia la guvernarea ţării! Veţi avea parte de parada competenţei ministrului! (turnătoarea la Securitate Rodica Stănoiu – n.m.) Veţi vedea evoluţia celor mai buni artişti din Tribunale, Judecătorii, Curţi de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie. Apoi, dresura cu bani a judecătorilor va entuziasma publicul.

Circul începe cu prestigiul ministrului!

Săritura de pe trambulină în CV-ul “Junei Rodica”. Profesor universitar. Făcut după Revoluţie, pe ore luate mai mult la particulară. Munca sa editorială – 14 monografii, 130 de studii, 30 de rapoarte la Congres – nici unul nu poate fi identificat în revista de specialitate Dreptul, iar cărţile la care a colaborat le dă doar ea în bibliografie.

Are în subordine (avea în 2003 – n.m.) 3 secretari de stat. Până la demisie, omul de influenţă al ministrului era Ivanov. Acum (noiembrie 2003 – n.m.) secretarii de stat rezolvă cu telefon elegant: “Aş dori să urmăriţi cauza din dosarul …” Din 15 direcţii de minister, doar 4 se ocupă efectiv de judecători. De 3.500 de judecători.

Tot în organigrama Ministerului, Stănoiu păstrează o direcţie de regim dictatorial: Direcţia Instanţelor Militare. Pe ţară, există maxim 100 de cazuri pe an. Omor, furt, dezertare – mărunţişuri militare ce pot fi judecate de orice judecător civil. Interesul? A putea să muşamalizezi mai bine colonei, generali.

Nemaiîntâlnita dresură a Curţilor de Apel şi a Curţii Supreme

Conslierii UE a bătut-o la cap pe Stănoiu să termine cu recursurile în anulare, cu Curţile de Apel ca instanţe superioare, dar şi cu numirile directe ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor Curţilor de Apel şi CSJ. Această atribuţie va trece către Consiliul Superior al Magistarturii sau către o comisie corpolentă, în ambele cazuri cu minsitrul Justiţiei la capătul firului. Selecţia vine de la ministru, iar el e de faţă la luarea hotărârilor. Şi acum (era în 2003 – n.m.) se întâmplă la fel, în componenţa acestor curţi intrând oameni selectaţi de ministru şi propuşi direct către instanţele de Apel sau Supremă. De exemplu, în Curtea Supremă de Justiţie sunt (erau în 2003 – n.m.) numai judecători din Bucureşti, pe motiv că nu există locuinţe pentru ceilalţi. Astfel, cea mai înaltă instanţă nu are cei mai buni judecători. Alt exemplu: numirile înfrigurate de demnitari în Curţile de Apel şi Supremă. Stănoiu îşi poziţionează acum oamenii de încredere, fiindcă din ianuarie 2004 ea nu mai are dreptul decât la prezidare şi vot consultativ. Demnitarii puşi fuga-fuguţa acum sunt recomandaţi de preşedinţi şi verificaţi politic de către Stănoiu. Aşa că punându-i lui Florea de la Supremă un dosar pe masă, acesta îl acceptă. Nu cunoaşte persoana. Vede că sunt lucrări scrise, că sunt calificative luate, mă rog, aparenţele birocratice salvate. Dar, în primul rând, dosarul e purecat. Aşa se face că în Supremă a intrat nevasta lui Ninosu, pesedist, fost ministru de Justiţie. Aşa a ajuns într-un tribunal nepoata lui Stănoiu. Despre cum se întocmeşte un dosar de candidatură şi cine îl întocmeşte veţi citi mai jos.

Un număr de striptiz al Consiliului Superior al Magistraturii

Consiliul e redus la rolul de organizator de simpozioane şi aplaudac al dosarelor venite de la Stănoiu. Minsitrul are dreptul de a participa la şedinţe. Cu ce drept, până la urmă? Consiliul e autoritatea supremă în zona de acoperire şi numire a judecătorilor competenţi, iar ministerul, autoritate administrativă. Consiliul, în loc să se ocupe să descopere oameni, se ocupă cu privitul în dosarele gata selecţionate de oamenii lui Stănoiu.

Tumbele judecătorilor din Tribunale şi Judecătorii

Hola-hop: judecătorii nu au dreptul la sindicat. Normal, o grevă ar paraliza puterea asta în stat, Justiţia. Judecătorii cui se plâng? Nimănui. Ministrul a desfiinţat audieţele cu judecătorii. Iar consilierii filtrează zgomotele supărătoare.

Altă tumbă: judecătorii nu fac regulamentar politică. Dar, gândiţi-vă logic, s-au schimbat vreo patru-cinci miniştri. Judecătorii au făcut politica fiecărui ministru. Fiindcă ministrul este numit de către partidul la putere. Stănoiu este membru PSD.

Un triplu salt mortal a fost inventat spre a da mai multă experienţă judecătorului. Studiilor de Drept li s-au adăugat cele speciale de la Institutul Superior de Magistratură. Acesta este patronat de Marlena, Marlena Ulieru, prietena Rodicăi.

După ce ai terminat studiile şi eşti proaspăt judecător, nu stai pe cuie şi pe sticlă pisată? Doar stai în cămin de nefamilişti. Prospătura este deschisă spre propuneri “ruşinoase”. Venite de la minister: “mă serveşti, te voi servi”, venite de la primar: “poţi vedea de dosar ca să vezi o casă?”.

Tumbele cele mai înalte? Operaţia de mare rafinament este cea legată de delegări. Stănoiu spune aşa: te deleg. Judecătoarea Lorena Tarlieon nu a respectat indicaţiile ministrei. A fost delegată de la Iaşi la Podu Turcului. Or, delegările se fac cu asentimentul celui delegat. Tarlieon nu a ştiut de delegare. Lui Tarlieon i s-a arătat lupul: dacă mai faci, uite, păţeşti mai rău. Lui Stănoiu i se pune pata. Când i se pune pata pe cineva, rade, termină.

Delegarea se mai face şi într-un alt fel, la şantaj. Delegarea unui judecător înseamnă că îl muţi pe om dintr-o localitate în alta pe un timp determinat, păstrându-I funcţia. Ei, ce face Rodica: mută omul pe timp nedeterminat, rămânând la mâna şi atitudinea ei dacă reînnoieşte sau nu delegarea. Mai mult, pune preşedinţi de tribunale prin delegaţie din rândul simplilor judecători. Aşa se întâmplă cu jumătate dintre preşedinţii de judecătorii din Transilvania.

Numere de virtuozitate a şpăgii

Păi, un judecător are nevastă? Are casă? Are prieteni? Are maşină? Are. O poţi cunoaşte pe nevastă, poţi vorbi cu un prieten, poţi să-i intri în casă. Au fost cazuri în care cel de la pompa de benzină i-a făcut plinul judecătorului şi, o dată cu restul, i-a dat un plic cu bani şi un număr de dosar. Ca să nu fie atât de complicat, mergi la un avocat. Acesta ştie cel mai bine filiera. Ştie exact care e judecătorul cu buzunarul larg. Dar un primar, sau un om politic, sau un deputat dă telefon direct preşedintelui de judecătorie. Acesta cere direct dosarul cu dificultatea şi, ori îl judecă personal, recompensându-se singur, ori îl să unui coleg cu recomandările de rigoare şi atunci virează banii în plic celuilalt. Preşedintele instanţelor este cel ce împarte dosarele. El judecă primul cui îl dă, cât de multă influenţă are el pe lângă un anume subordonat.

Ca om de pe stradă, dacă nu te-ai lipit de vreun judecător până la recurs, poţi sta la colţ acum. La recurs sunt trei judecători. E suficient să-l întorci pe unul din decizie şi acela îi va întoarce din drum pe ceilalţi.

Şi acum surpriza circului: timpul violat şi suspus perversiunilor sexuale

Până acum câteva luni, Curtea de Apel era Curtea Supremă. Te judecai, dar recursul era dat la Curtea de Apel. Nu se mai ajungea, cum e democratic, la Curtea Supremă. De ce? Că aşa a vrut muşchii lui Stoica (fost ministru al Justiţiei – n.m.). Cu chirurgie europeană, Stanoiu a avortat sistemul după vreo doi ani, dar a mutat sarcina extrauterină către Curtea Supremă. Acolo e un bombardament de 14.000 de dosare pe an, cel puţin. Sunt 100 de oameni. Şi nu doar “dosare” cu câte trei-patru dosare fiecare, dar şi pronunţările şedinţelor judecătoreşti din toată ţara. E imposibil ca cineva să poată citi un dosar cap-coadă. Aşa că e un fel de loterie. Unul se citeşte, altul se preia cu încheierea precedentă. Nu există timp biologic. Inundaţia aceasta de dosare omoară însă orice tip de termen. Uite, tu te judeci cu unul ca să-ţi dea o datorie… până la sentinţa definitivă se devalorizează banii.

Altă şmecherie a fost făcută de fosta şefă a Curţii de Apel Iaşi în favoarea iubitului ei Nechifor, deputat PSD de Iaşi. Acest deputat era administrator la o firmă. S-a pronunţat sentinţa împotriva lui Nechifor, dar s-a înaintat dosarul la recurs. Nechifor ce-a făcut? A înaintat o cerere să i se dea un răspuns privind stadiul judecăţii la Apel. Iubita sa a scris: sentinţa de la tribunal s-a casat, în loc să scrie că a rămas bun de plată. Folosind termenul “casat”, practic i-a dat voie lui Nechifor să meargă la bancă şi să-şi golească conturile. Când a fost prinsă preşedinta, Stănoiu a lăsat-o simplă judecătoare, dar cu dreptul de a face propuneri pentru curţile superioare. Or, ghiciţi cam ce tip de oameni a propus iubita lui Nechifor.

Şezi cuminte, Bubico de la Curtea de Apel şi de la Curtea Supremă de Justiţie

Dar să facem un calcul simplu. Un judecător are de judecat cam 100 de dosare pe zi. Intră în sală, grefierul face referat la dosar, se strigă părţile, se face bucătăria dosarului, adică timbre, socoteli, citări. Nici nu s-a apucat de treabă şi au trecut pe dosar 5 minute. Înmulţiţi cu o sută. Rezultă opt ore fără să se intre în fond. Să spunem că, din 100, 30 sunt coapte, bune de judecat. Atunci, se dau cinci minute acuzării, cinci minute apărării. Calculăm totul pe spinarea unui super-eficient judecător. Rezultă 300 de minute. 5 ore. După judecată, merge judecătorul şi se pune să scrie ca la carte cum, de ce şi cui a dat dreptate. Cel puţin 30 de minute de dosar. 30 de minute ori 30 de dosare. 900 de minute. 15 ore ore. Să adunăm. 28 de ore. Câte ore are o zi? 24. Aşa. Atunci: dosarele nu le citim. Recursurile sunt loterii. Iei şpaga ca să citeşti un dosar, că n-ai altfel tragere de inimă. Câte ore are o zi? 28? Păi, atunci înfiinţăm o comisie. Un complet administrativ de filtru. Şi ce nu-i convine acestui complet, uite, nu ai timbru, sau a uitat judecatoarea să timbreze, sau n-ai semnat nu ştiu ce hârtie, cei trei judecători se pun în unanimitate de acord şi-ţi termină dosarul, fără ca tu să ai dreptul la un apel, recurs, ceva. Acest complet e tot din mintea lui Stănoiu. (“Academia Caţavencu”, nr. 624/2003)

Ne plângem că justiţia i-a făcut scăpaţi pe marii corupţi/mafioţi/borfaşi/… ai neamului românesc? Păi, dacă gloata/turma/“boborul”/…, manipulat de Mafia TV, a votat PSD = ciuma roşie = mafia vreme de 30 de ani, nu putea fi altfel.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu