O tresărire de orgoliu

marți, septembrie 11, 2018 18:18
Posted in category Istorie

Nicolae MavrogheniTinereţile petrecute în cazărmi îi dădeau prea tare ghes lui Nicolae Mavrogheni. Gânduri milităreşti şi planuri de mărire ostăşească îi copleşeau viziunea economică într-aşa măsură încât proaspătul domn al Valahiei ridica boieri în rang numai pentru a le lua noi taxe pentru armată. Astfel, în numai doi ani el puse pe picioare o oştire de lefegii, cu lefuri plătite direct din buzunarul ciocoimii înălţate-n rang.

Şi cum n-aduce ceasul ce aduce anul, anul acela (1788) aduse pe pământurile româneşti noul război turco-ruso-austriac. Intuiţia lui Mavrogheni fusese corectă: nici că era prilej mai bun de a ieşi în evidenţă. Altminteri, în acele vremuri plicticoase, fără ziare, telefon şi internet, ţi-era practic imposibil, ca simplu domn fanariot, să atragi în vreun fel atenţsă atragi în vreun fel atenţia sultanului.

Primele ciocniri cu nemţii s-au produs pe curbura Carpaţilor şi s-au sfârşit nemţeşte, adică fifty-fifty. Mai încolo, însă, turcii, care din principiu nu puneau mare bază pe eroismul trupelor româneşti vasale, au fost pur şi simplu şocaţi. Sub comanda lui Mavrogheni, gloria armatei române – chiar dacă alcătuită în principiu din albanezi, sârbi şi macedoneni – a ţinut prima pagină a depeşelor de război. Fostul dragoman al amiralului din Adriatica i-a snopit pe austrieci într-o serie de mici bătălii artizanale care culminează cu incredibila victorie din trecătoarea Buzăului. Frumoasă revenire de orgoliu, cum ar spune comentatorul sportiv, după un veac de umilitoare monotonie fanariotă şi totală lipsă de răsunet internaţional.

Dar, pentru a păstra neatinsă satisfacţia acestor rare victorii premoderne, să ne oprim cu relatările aici şi să lăsăm această minune a epocii fanariote să dureze până la episodul următor. Căci în episodul următor, aşa după cum cititorul a ghicit deja, pe Nicolae Mavrogheni nu-l vedem prea bine. (“Academia Caţavencu”, 532/2002)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu