Regimul criminalului KGB-ist Ilici Iliescu: muma pentru securisti, ciuma pentru Romania

luni, februarie 13, 2017 21:14
Posted in category Iliescu KGB

De la stanga: Petre Roman, Virgil Magureanu, Ion IliescuPledoarie pentru cel de-al șaptelea simț

În materialul Dare se seamă despre firmele mai mult sau mai puțin acoperite ale SRI, am încercat să vă creăm o imagine despre imperfecțiunile Legii de organizare și funcționare a Serviciului Român de Informații, care permite autorității de informații interne să-și deschidă societăți comerciale. Abuzând de prerogativele funcției de prim-adjunct al directorului SRI, generalul Victor Marcu își face firma SC Macons & Co SA, înregistrată pe numele fiicei lui și a unui fost ofițer de Securitate, Ștefan Mâșu. La scurtă vreme, firma își extinde activitățile în Belgia, cooptând o serie de clienți, proveniți, în mare parte, din structurile spionajului ceaușist. Deoarece exista riscul să deconspirăm o rețea activă SIE, am recurs la etica Armatei Republicane Irlandeze, anunțând responsabilii spionajului românesc că vom pune de-o bombă, în Academia Cațavencu. Asta se întâmpla în 1995 și, în acest moment (era august 1997 – n.m.), ne considerăm degrevați de orice responsabilitate.

Nostalgiile lui Marcu

Am luat până la urmă hotărârea de-a publica materialul și de a-l reactualiza, abia după ce am apreciat că activitatea rețelei Marcu este total ineficientă și aduce grave deservicii imaginii României. Marcu recuprează o parte din foștii săi subalterni, de pe vremea când activa în DIE (Direcția de Informații Externe, componentă a spionajului ceaușist – n.m.). Nostalgiile sale de fost spion se convertesc într-o aventură primejdioasă, în care va prejudicia impardonabil credibilitatea, și așa destul de fragilă, a SRI. După ce va absolvi Școala militară de ofițeri M.I., profilul informativ-operativ, Marcu va fi promovat, după un stagiu la Direcția Securității Municipiului București, în Centrul de Informații Externe, din subordinea DIE. După fuga lui Pacepa, va activa în cadrul UM 0103 – emigrație, compartimentul legionari. Ajungând șeful unității de emigrație, va concepe planul de lichidare al lui Paul Goma – abandonat ulterior de conducerea DIE – sub numele conspirativ “NIȚĂ VICTOR”. Nefăcând excepție de la stilul de casă, înstăpânit în centrala de spionaj, va sustrage fondul CIS, din care va cumpăra cadouri pentru Pleșiță și Postelnicu.

Popa pupă poala mea

Un client cert al fostei rețele DIE este preotul Vasile Palade, parohul bisericii ortodoxe române din Bruxelles, implementat în Belgia în 1978 și rămas la datorie până în ziua de astăzi (era august 1997 – n.m.). Se pare că a fost recrutat în DIE (spionajul comunisto-ceaușist – n.m.) prin intermediul lui Dumitru Soare, pe vremea aceea consilier patriarhal, însurat cu verișoara lui Nenciu, în acel moment vicepreședinte al Departamentului Culte. După revoluție, Palade s-a implicat profund în așa-zisa acțiune de ajutorare a României, sub acoperirea fundației “Speranța & fiii”, în care Speranța e numele de cod al lui Vadim Tudor, iar fiii au mama din Caracal. Începând din anul 1994, fiul lui Palade, George, a primit o bursă în Belgia, cu sprijinul ambasadei de la Bruxelles, în fruntea căreia se afla, pe atunci, vechiul lucrător DIE Aurel Sanislav, mutat ulterior la Tel Aviv.

Afaceri uitate și apoi la lume date

Palade tatăl & fiul s-au ocupat, în timpul liber, cu transportul de mașini în țară, unde erau înmatriculate de bunul lor prieten Corneliu Diamandescu, un general cu cântec al Poliției Române. În afară de fundația “Speranța & fiii”, Palade este acționar la două firme: Robel Transexpress SRL, asociat cu cetățenii belgieni Claude Emile Ivan G. și Noohenry Rene și cu cetățeanul român Dobrotă C. Popa, firmă înregistrată în România, cu sediul în B-dul Unirii 6, bloc 8 C, ap. 16; CO/S.P.R.L. Grandhenry, firmă înregistrată în Belgia, cu sediul în Bastogne. În țară mai are încă două firme, din care la una este asociat cu Mitropolia Moldovei, iar în cealaltă cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Dintre înaltele fețe bisericești, este într-o relație apropiată cu Mitropolitul Daniel (actualul patriarh – n.m.), impus pe scaunul Moldovei de Ioan Talpeș, pe vremea când era consilier prezidențial, și de Gelu V. Voiculescu, când era prim-vice-prim-ministru în guvernul provizoriu. Dintre preoții bucureșteni, este prieten cu diaconul conf. univ. Petru David și cu Gheorghe Bogdan, actual consilier al Patriarhiei Române pentru comunitățile ortodoxe de peste hotare, ambii în relații strânse cu Vadim Tudor.

Pila de la Patriarhie

Din cauza comportamentului incalificabil, preotul Palade a fost avertizat, în repetate rânduri, de Jean-Marie Van Cang, profesor la Universitatea Catolică Louvain Laneuve, să înceteze cu bețiile, să nu mai spargă ușile imobilului în care locuia și să-și plătească chiria. Până la urmă, Van Cang va trimite o sesizare pe adresa Patriarhiei Române, care a fost făcută pierdută de șeful administrației Patriarhale, Gheorghe Vasilescu. Fost secretar organizatoric la Comitetul UTC (Uniunea Tineretului Comunist) pe Centrul Universitar București (pe vremea când Ioan Traian Ștefănescu era prim-secretar, Cornel Pacoste era prim-secretar la Centrul Universitar PCR, iar Ion Iliescu era prim-secretar UTC pe țară), Vasilescu este într-o relație strânsă cu Palade. Vă reamintim că Palade face parte din rețeaua colonelului Mîșu, co-patron al societății Macons. Din cauza problemelor generate de Palade, preotul Dură, parohul bisericii ortodoxe din Antwerpen, face demersurile necesare pentru a se rupe de Patriarhia Română, intenționând să treacă sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Americane.

Un securist de marcă al actualei puteri

Din vechea rețea DIE, pe spațiul belgian, recuperată de generalul Marcu, prin Mîșu, face parte și Liviu Hagiu, actualmente secretar de stat în Ministerul Comerțului. Iată ce scria revista de limbă franceză Breves/Hebdo în numărul din 19 iulie 1992: “Un agent român al Securității a reușit să se infiltreze în anturajul a numeroase personalități belgiene, printre care F. Noti Omb, președintele Camerei, și, bineînțeles, în mediile emigrației române. Hagiu Liviu, 45 de ani, și-a început “cariera” ca economist la misiunea din Belgia, din 1976 până la sfârșitul anului 1978, după care a lucrat la firma Confex din București (…) Revine în Belgia, din 1980 până în 1982, în postul de consilier al Ambasadei României.” Aceeași sursă menționează că în 1989 Hagiu a cerut, fără succes, azil politic în Austria și apoi în Germania. Se reîntoarce în Belgia, trecând prin Luxemburg, pentru a lucra ca recepționer la Hotel Metropol. Își cumpără apoi o farmacie, împreună cu doi asociați, de care scapă curând, simulând că a dat faliment. Astăzi, Hagiu este membru de vază al PNȚCD și unul dintre secretarii de stat ai actualului cabinet (era vorba de guvernul Ciorbea – n.m.).

Letiția Lybaert se întoarce

Poate cea mai importantă piesă a colonelului Mîșu, după Palade, este Letiția F. Lybaert. Între timp, Letiția a întrerupt relația extraconjugală cu Jean-Marie Denis, consul onorific la Antwerpen, și a divorțat de fotbalistul Lybaert de la Brugge, care a fugit îngrozit în America Latină. Letiția conduce așa-zisa Casă Românească din Antwerpen, împreună cu Marian Luchian, pictor de icoane. În numărul trecut, vă spuneam că Letiția se ocupă de afaceri cu diamante. Omul ei de legătură este Ion Trancă, fost subinginer până la revoluție, și după aceea jurnalist la Craiova. Cere apoi azil în Belgia, unde sosește cu un vapor în Antwerpen, fiind preluat de Letiția și cazat, o vreme, în locuința ei. Fratele lui Trancă este marinar pe nava Uricani, iar mama principalului client al Letiției este din Caracal. Tot în legătura ei, mai este și un oarecare domn David, având un magazin de bijuterii pe Pelikanstraat, principala arteră a comerțului cu diamante din Antwerpen, al cărui fiu lucrează la o firmă aviatică din București.

Primarul din pădurea adormită

Din informațiile noastre, ar reieși că inclusiv George Pădure, actualul primar al sectorului 1, s-ar fi ocupat o vreme cu comercializarea diamantelor, însă, nefiind implementat temeinic în problemă, mafia rusească i-ar fi făcut vânt din zonă, după 1989. Și decât preparat didactic, în panoplia vreunui mafiot rus, mai bine primar sărac și cinstit în București, nu-i așa?

La revedere, turnantă dragă

Colonelul Mîșu și-a mai tras două reședințe: una în av. Chateau de Walzin 16, și cealaltă în bd. E. Bockstael 63, ambele în Bruxelles. Oana Tănăsoiu a emigrat în Canada, iar madam Galoș, fosta șefă a Agenției Tarom, a divorțat, întorcându-se în centrală. Ambasada doarme pe ea, în eterna zeamă de Securitate, așteptându-l pe noul ambasador, fostul președinte al Academiei Române, care va fi mâncat cu tot cu fulgi. Generalul în rezervă Marcu este, în sfârșit, liber, și-și poate vizita placa turnantă, când îi poftește inima. Deși Măgureanu a zis, încă din 1993, că va epura cadrele SRI implicate în diferite afaceri, pe Marcu nu l-a trecut în rezervă decât în 1995, pentru că știa nepermis de multe despre afacerile lui Măgureanu.

Material preluat din „Academia Catavencu”, nr. 301/1997.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu