Sub povara de tatar, tara toata-i un gratar

vineri, martie 23, 2018 16:33
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorÎn năvala lor lipsită de caracteristicile calmului, năvălitorii lui Ogodai s-au arătat popoarelor cucerite sub o nesfârşită varietate. Grupaţi haotic în clanuri, triburi, hoarde, cete, coloane, armate şi alte adunături militare cu iz de stepă, ei completau un inventar mongol format din tătari, borjigini, tayichiuţi, oiraţi, merkiţi, kereyiţi, naimani, onguţi, kirghizi, oiguri, jurcheni, turkuţi, bugunuţi, belgunuţi şi – să zicem deocamdată – jadaraţi. Înclinaţia naturală spre esenţial i-a determinat însă pe locuitorii ţărilor române să-i reţină pe toţi sub denumirea de tătari, atunci când ei înşişi nu erau, la rândul lor, reţinuţi de tătari sub pretextul unui snop de săgeţi otrăvite între omoplaţi.

Aşadar, în timp ce corpul principal al invaziei îşi bronza caii pe coasta dalmată, două corpuri secundare se ocupau de zonele turistice montane ale Moldovei, Munteniei şi Transilvaniei. La 31 martie 1241, generalii Cadan şi Buri ajung la Rodna. Pe vremea aia, oraşul era plin de oameni serioşi, adică de saşi. Prosperitatea lui era deci firească, dar, din păcate, vizibilă din spinarea oricărui cal mic mongol, parcat în faţa zidurilor. Cadan şi Buri au aplicat schema de cucerire clasică: i-au somat pe saşi să se predea sub promisiunea unei morţi uşoare şi a unui pârjol general blând. Tratată cu refuz, hoarda a simulat retragerea cu surle, cu trâmbiţe şi cu maximă viclenie. Imediat, saşii au trecut pe bere şi, puţin mai târziu, pe somn. Peste două ceasuri aveau să se trezească morţi. Mongolii şi-au şters iataganele de sânge, au ras câte un cumâs mic, la botul calului, şi-au aruncat ţigările aprinse în căpiţele de fân şi s-au dus să incendieze Bistriţa, Dejul, Clujul, Zalăul şi Oradea. Serie care, trebuie să recunoaştem, le-a ieşit din plin, dacă e să ne luăm după relatările călugărului Rogerius, aflat într-o noapte fără lună pe culmile Carpaţilor. Până la sfârşitul zilelor sale, n-a priceput sfinţia-sa cum poţi vedea ca ziua în plină beznă, hăt-departe, peste bogăţiile Ţării Ungureşti. (“Academia Caţavencu”, nr. 424/2000)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

4 Responses to “Sub povara de tatar, tara toata-i un gratar”

  1. Kuciuk-Kainargi – tratat mic dobrogean | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 1st, 2018 at 15:01

    […] Sub povara de tatar, tara toata-i un gratar […]

  2. Navalire cu final neasteptat | A șaptea dimensiune says:

    februarie 1st, 2019 at 19:35

    […] Sub povara de tatar, tara toata-i un gratar […]

  3. Un veac de năvăliri neserioase | A șaptea dimensiune says:

    mai 3rd, 2019 at 11:22

    […] Sub povara de tatar, tara toata-i un gratar […]

  4. Vezi, navalirile se duc. Ne tolanim la loc sub nuc? | A șaptea dimensiune says:

    mai 3rd, 2019 at 12:41

    […] Sub povara de tatar, tara toata-i un gratar […]

Adauga un comentariu