Stima noastră şi mândria, poporul şi dictatura
luni, iulie 28, 2025 17:53
Nimeni nu poate pretinde că vorbeşte în numele „poporului”.
Noţiunea de „popor” e vagă, fără prea mare acoperire în realitatea cotidiană, este de fapt o lozincă.
Dacă nu eşti un şarlatan, precum Kremlin Grotescu (Călin Georgescu), cu grave probleme la mansardă, nu poţi să-i tragi tot timpul că „reprezinţi poporul”.
Dacă eşti un politician onest, cu tine însuţi şi cu ceilalţi, poţi afirma că reprezinţi oamenii nemulţumiţi de o anumită lege, nemulţumiţi de un anumit politician, numulţumiţi de un anumit partid politic etc. , dar nu că „reprezinţi poporul”.
Poporul român e o adunătură pestriţă de categorii umane, de la pensionarii speciali (doar şi ei fac parte din poporul român) şi până la cocalarii analfabeţi care promovează extremismul rusesc pe TikTok (şi ăştia au cetăţenie română, probabil).
Aşa încât formularea „cetăţeanul X reprezintă poporul român” sau formularea „dorinţa poporului este” sau formularea „în numele poporului cer” sunt aberaţii de Bălăceanca.
Nici măcar liderii de sindicat nu pot afirma că vorbesc în numele unei categorii profesionale. Poate nu toţi din acea categorie profesională sunt membrii de sindicat sau poate nu toţi membrii de sindicate sunt de acord cu acţiunile liderului de sindicat.
Şi poate exemplul cel mai elocvent este al personajului Isus, dumnezeul întrupat al creştinilor. Nici măcar Isus, cu toată aura divină ce îi este atribuită, nu putem spune că vorbea în „numele poporului” evreu. De altfel, evreii nu l-au recunoscut ca vorbind în numele lor, atunci, nu-l recunosc nici astăzi, considerându-l un şarlatan.
În ceea ce mă privişte, din start, dacă un personaj public apare cu tâmpenia „eu reprezint poporul”, pentru mine respectivul este paria, un şarlatan, un impostor, în om care va aduce durere şi suferinţă.
Toţi dictatorii, de la Nicolae Ceausescu la Mussolini au pretins că vorbesc în numele poporului. Rezultatul? Mii sau chiar milioane din acel aşa-zis popor au fost ucişi din ordinul celui care pretindea că vorbeşte în „numele poporului” (în cazurile Ceauşescu şi Mussolini, poporul, pe care pretindeau că-l reprezintă, i-a condamnat la moarte şi i-a executat pe cei doi dictatori).
Citeste si articolele:
