A șaptea dimensiune

Când auzi pe cineva afirmând că Ceaușescu a fost un „adevărat suveranist”, pentru că n-a invadat Cehoslovacia în ’68 împreună cu URSS, n-a boicotat Olimpiada din 1984 și a „industrializat țara”, e semn că undeva, între lobii frontali, s-a rupt o legătură cu realitatea. Ți-e clar că nu doar memoria, ci și decența a fost evacuată.

În fapt, ai în față o glorificare ridicolă a unui regim străin, impus cu tancul, întreținut cu frica și căzut lat împreună cu prăbușirea URSS.

Comunismul românesc a fost o franciză sovietică: nimic românesc, nimic suveran, nimic liber. Fără Moscova, nici Ceaușescu, nici comunismul românesc n-ar fi existat, nici ca regim, nici ca idee, nici măcar ca accident istoric.

Și totuși, așa-numiții „suveraniști” îl vântură azi pe Ceaușescu ca pe o icoană a independenței reale. Uită că România era complet izolată, că era dictatură pură și că regimul lui s-a prăbușit în același timp cu tot blocul sovietic. Dacă România ar fi fost suverană, regimul ei comunist nu ar fi dat ortul popii sincron cu restul țărilor membre CAER și ale Tratatului de la Varșovia.

N-a căzut fiindcă „românii așa au decis”, ci fiindcă s-a tras cortina la Moscova și s-a întrerupt curentul ideologic în toată rețeaua. S-a prăbușit pentru că era conectat direct la aparatul de respirație al Kremlinului. Când s-a oprit centrala, s-a stins și becul la București.

Ceaușescu era cel mai docil colaboraționist din blocul sovietic: făcea munca murdară în locul sovieticilor fără să fie rugat, tortura și înfometa propriii cetățeni mai eficient decât putea s-o facă Moscova cu zece divizii blindate.

Ceaușescu n-a fost simbolul suveranității, ci exemplul perfect de slugă care-și teroriza poporul, ca să nu fie nevoie să vină rușii s-o facă ei. Era atât de util Moscovei, încât n-a fost nevoie să-l tragă cineva de lanț. Se smucea singur, preventiv.

România sub Ceaușescu n-a fost suverană, a fost o colonie sovietică care își strângea șuruburile singură, cu un dictator zelos și cetățeni cu frigiderul gol.

Ceaușescu era fix omul ideal al sovieticilor: se dădea patriot, dar în realitate era doar un tiran jalnic, care făcea comunism mai dur ca rușii, dar pe cont propriu și pe spatele românilor. Nu se pupa în dinți cu Brejnev, așa cum o făcea Honecker din RDG, dar a susține că era cu adevărat independent, doar pentru că a ratat câteva gesturi de fidelitate absolută față de URSS – cum ar fi neparticiparea la invadarea Cehoslovaciei sau neboicotarea olimpiadei de la Los Angeles – e ca și cum ai spune că un câine nu-i al tău doar pentru că, din când în când, mai latră și fără să-i ceri.

Refuzul invaziei din ’68 nu era semn de curaj, ci de frică: îi era groază că rușii vor profita de tranzit și vor uita să-și mai scoată tancurile din România. Astfel, îi vor scurta și mai mult zgarda. Ceaușescu știa prea bine că în ’58 rușii n-au plecat din respect, ci pentru că regimul era deja dresat – slugă credincioasă, fără nevoie de supraveghere armată. O mișcare de PR sovietic, transformată de Ceaușescu într-o legendă de suveranitate falsă.

Participarea la olimpiada din ’84 nu era din rebeliune, ci din prea multă sete de aplauze, medalii și venerație de la toată lumea, nu doar din partea românilor supuși. Că Ceaușescu mai ieșea din rând doar când își servea orgoliul personal – asta nu-i suveranism, e narcisism în fază terminală, cu diagnostic de cult al personalității, administrat românilor pe stomacul gol.

Iar legat de „industrializarea țării” sub conducerea lui Ceaușescu. Se ridicau uzine, fabrici și combinate mari și ineficiente, exact ca-n URSS. Se producea mult, prost și pe pierdere. Economia era un monopol forțat de model sovietic: hotarele – impenetrabil închise, comerțul liber, inițiativa și proprietatea privată – interzise, iar producția – fără niciun fel de competiție – vândută în afară aproape exclusiv doar la schimb, pe piața și sub controlul CAER. Bravo, „productivitate”!

Dar fără piață liberă, era doar monopol și dictatură economică. Când a căzut zidul blocului sovietic, s-a ruinat tot ce era în afara competiției. Aia n-a fost economie, ci halucinație protecționistă, monopolistă, lipsită totalmente de eficiență.

Să spui că România ceaușistă a fost cu adevărat suverană e ca și cum ai recunoaște implicit că regimul comunist n-a fost impus de URSS, ci că românii au ales comunismul din convingere. Ceea ce e nu doar fals, ci și insultător.

Fără tancurile sovietice, fără sprijinul KGB, fără ordin de la Kremlin și fără colaboraționiști ca Ceaușescu, comunismul în România n-ar fi existat!” (Lady Mihaela pe X)
https://x.com/LadyMihaelaTarg/status/1914609565842235833

Citeste si articolele:

• Organizaţiile civice cer interzicerea propagandei bolşevice în România
• Cum este murdărită memoria victimelor dictaturii comuniste de către tribunaticii peremişti
• Un apel pentru descoperirea adevărului
• Detalii inedite despre Parvulescu, ala care se lua in gura cu Ceausescu
• Cum se luptau intre ei oamenii lui Stalin pentru a prelua puterea in Romania comunista