Albania la început de secol şi mileniu

luni, octombrie 17, 2022 15:29
Posted in category Mass-media

TiranaÎnainte de 1989, erau multe bancuri despre Albania, bancuri ce sugerau cât de neimportantă, militar şi nu numai, este această ţară. Între timp, se pare că albanezii au evoluat, au construit autostrăzi, de exemplu, pe când România pare încremenită în proiectul USLamist, în care o gaşcă de mafioţi fură tot şi obligă peste 6 milioane de români să emigreze.

Dar despre o altă Albanie va fi vorba mai jos. Despre Albania din filmul Tirana, anul zero (regia: Fatmir Koci; coproducţie franco-albaneză, film prezentat la Gala filmului francez din 2004, în România şi premiat la festivalul de la Salonic) şi despre Albania văzută de un ziarist de la „Academia Caţavencu”, autorul impresiilor de mai jos.

Cartofii şi Kalaşnikov-ul

O cucoană normală, dintre cele care vin de la piaţă acasă, la bloc, scoate din sacoşă un Kalaşnikov. Geste interpretat prompt de soţ, cumnată, vecin ca uşor hazardat. Pistolul mitralieră este băgat sub pat, femeia dojenită.

Suntem în mileniul 3 (început de mileniu – n.m.), la Tirana. E ceva normal. Acu’, ce să zic, pentru un spectator român, situaţia poate părea puţintele exagerată, iar filmul Tirana, anul zero din care am extras secvenţa poate fi taxta ca gros.

Ei bine, până să vorbim despre calităţile filmului, aş vrea să vă spun ceva despre Albania. Imaginaţi-vă că sunteţi la un film american în care un cetăţean iese în balcon cu o armă militară şi începe să tragă. Reacţia firească a martorilor este panica, strada se pustieşte, soseşte poliţia. Ei bine, la Tirana, gestul are un paradoxal efect stimulator, mai ales că se petrece ziua în amiaza mare, când toată lumea este acasă: 3-4 vecini de bloc îşi scot la soare armamentul şi trag vreo 5 minute în aer, frenetic şi cu năduf. Şi spun la Tirana, iar nu în filmul albanez, pentru că am fost acolo.

N-am fost într-o sală de cinema ca să trăiesc pana de curent în timpul căreia nişte băieţi se distrează trăgând cu pistolul în ecran, dar am luat fără probleme un pistol mitralieră din mâinile unui poliţist ca să-mi fac o fotografie cu o bătrânică.

Dacă treci de spectaculosul amestecului mitralierei în viaţa civilă, descoperi că arma îşi are rostul ei: este ultima proteză a demnităţii unui popor dezarticulat: aproape toată lumea trăieşte în exil – la propriu sau în imaginar; fiecare a doua replică din film este despre Italia, Franţa, SUA. Aceasta este valoarea fundamentală a Albaniei din anul zero. E un popor care vrea să plece de acasă.

Cum coexistă această modernă aspiraţie cu valorile bătrânului cod de norme albanez, Canonul? Cum se împacă un tată cu ideea că fiica lui i-a trimis un televizor din Italia când Canonul sacralizează virginitatea? Păi, se împacă ieşind cu Kalaşnikov-ul în balcon.

Iar filmul reuşeşte să facă o cronică frustă a dezastrului într-o atmosferă ieftin bulescă, cu meritul că nu deranjaeză stilistic anecdota amară.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.
Tags:

Adauga un comentariu