Bucureştiul anului 2005, văzut de un ziarist român (V)
marți, februarie 6, 2024 19:33
România, mici fragmente de neant
Actual copil-writer, viitor copywriter
Zilele trecute, când tocmai se făcuse zăpadă şi mocirlă pentru vreo două cincinale, văd o fetiţă cam la 10 ani scriind cu degetul, pe maşini, „spală-mă!”. Mămica ei (sau sora) îi spune, după câteva inscripţii: „Hei, nu mai scrie doar „spală-mă!”, că e banal deja… Scrie şi tu altceva!”. Junioara stă puţin pe gânduri, după care aşterne două vorbe pe capota unei limuzine extrem de străine şi de sofisticate: evident, „Wash&Go!”.
De la caz la cazino
Duminică în zori, în timp ce intram în redacţie pentru o nouă zi liberă de lucru neplătită, în faţă cazinoului de lângă a oprit o Salvare (Ambulanţă – n.m.). Din ea au coborât în mare grabă câţiva doctori, care au intrat fuga în cazinou cu nişte genţi doldora la subsuori. Presupun că nu pentru a-şi juca la poker ustensilele din genţi, ci, ca de obicei, pentru a salva o viaţă. N-am avut timp să-i aştept să iasă, aşa că nu mi-a rămas decât varianta datului cu presupusul. Părerea mea este că ori a căzut un chinez de pe ruletă, ori s-a întâmplat ceva şi mai rău. În acest din urmă caz, cred că doctorii ar fi trebuit să intre în cazinounu cu nişte genţi doldora, ci cu o singură valijoară goală, cu care s-ar fi putut transporta victima până la Salvare.
Cocoşelul de la „N-o trădam”
Am observat zilele trecute, trecând pe lângă Teatrul pentru Copii Excelsior, de lângă Ministerul Sănătăţii, că una dintre piesele lor se numeşte Cocoşelul neascultător. Câtă nesimţire! Păi, asta e piesă pentru copii?! Aş zice mai degrabă că e o dramă pentru adulţi din ăia mai purii, care oricum merg mult mai des peste drum de teatru, în barul lui Nicu Gheară, în speranţa că manechinele acestuia or să-i ajute să rescrie scenariul.
Un tramvai hulit dorinţă
Mă sui în celebrul tramvai 34. Pentru cei din provincie şi piloţi, tramvaiul 34 este locul în care descoperi concentraţia maximă de ciorditori profesionişti. Numai că în tramvaiul ăsta în care m-am suit eu era ceva special. Barele erau galbene, iar pe panoul electric din interior, acolo unde trebuie să fie scrise staţiile şi numărul tramvaiului, scria cu majuscule „WELCOME”. Gagică-mea a zis că era tramvaiul 34 pentru turişti, dar eu zic că, de fapt, scria „La cioc, bă!” pe rusă şi răsturnat. („Academia Caţavencu”, nr. 686/2005)
Citeste si articolele:
