Bucureştiul anului 2005, văzut de un ziarist român (VII)
luni, mai 6, 2024 8:58
România, mici fragmente de neant
Apel anti-umanitar
Mai fac o dată un apel la toţi românii de omenie: vă rog, nu-i mai daţi bani bătrânei (babei) care plânge de ţi se rupe inima, rinichii şi ficaţii la metroul de la Universitate! Minte! Plânge de cel puţin 5 ani, de când am luat ţeapă şi i-am dat 10.000 de lei (vechi, la valoarea de la începutul anilor 2000 – n.m.)! Este miliardară (în lei vechi, n.m.), probabil! „Şi bogaţii plânge”, nu-i aşa? Plânge, mama lor de cerşetori – care sigur tot ce câştigă baba aia îi dă lu’ un nene cu un Mercedes de 2 miliarde lei (vechi – n.m.), de care n-o să aveţi dumneavoastră niciodată, vă promit!
Sfârfilică, ia la tata din joint!
În Parcul Floreasca e un parc, ca să zic aşa. În parc, un părculeţ. Părculeţul este pentru copii şi are tot felul de castelaşe şi casteluţe ca să se joace noua generaţie de copii. La un moment dat, prietenul meu, trecând pe lângă părculeţ, îşi aprinde o ţigară. Întrerupându-se dintr-un v-aţi ascunselea, un copil vine la prietenul meu şi cere: „Nenea, dă şi mie o ţigară!”. Prietenul meu îi dă ţigara. La care dracul, ca-n vremurile mele bune în faţa blocului, zice către ceilalţi copii: „Piua! Pauză de ţigară!”.
How do u Dudu
Joi (într-o joi de la sfârşitul lunii februarie 2005 – n.m.) mi s-a întâmplat următoarea chestie: în timp ce ieşeam din liftul redacţiei, am salutat automat pe cineva aparent cunoscut. Ştiţi, se mai întâmplă: îi tot vezi pe la TV şi ţi se pare că deja vă cunoaşteţi… Tot aşa, involuntar, i-am salutat altădată şi pe maestrul Beligan, pe domnişoara Magdolna de la TVR în limba maghiară, am claxonat-o pe Andreea Raicu şi într-o Alimentară era să-l bat prieteneşte pe umăr pe Pleşu, care stătea la coadă în faţa mea. De data asta pe Dudu Ionescu, căci el era, l-am salutat degeaba şi chiar aş vrea să-mi iau salutul înapoi.
Cere şi ţi se va D.A.
Eram la unul dintre localurile alea care vând pui fripţi şi picanţi, după reţeta unui colonel american. (Care colonel, între noi fie vorba, cred că ar împuşca nişte manageri şi extramanageri dacă ar vedea ce a mai rămas din bucăţica lui de pui.) În faţă opreşte maşina deputatului Pambuccian (B-51-DEP). Coboară, stă la coadă, ia nişte merinde, urcă la loc (şeferul îl aşteptase cu motorul cald, ear frig, seara târziu, după orele de lucru). În timp ce se băga în maşină, lângă el, o sărăcie de femeie, înfofolită în nişte zdrenţe, căuta de zor în gunoi. Nici n-a băgat-o în seamă. Dacă era unu’ de la Alianţă (Alianţa Dreptate şi Adevăr, D.A., formată de PNL şi PD – n.m.), sigur îi arunca măcar un sincer „Să căutaţi bine!”.
Colen la Tăviţă
Am văzut în meniul barului Sugar Brown, din parcul IOR, o specialitate culinară cu totul stranie. Lângă salată de pui, salată de ton etc. era şi o „salată Tavi Colen”. Tavi! Colen? Să fie acel Tavi Colen de la formaţia Talisman? El trebuie să fie. Ce-i drept, nu l-am mai văzut de mult. Ca să vezi, a ajuns salată. În ce mă priveşte, aştept de la Sugar Brown să bage ceva prospătură. Nu aş zice nu la o „Ciorbă de burtică Gina Pistol” sau la nişte „copănele A.S.I.A. la ceaun”. La „fudulii Botezatu” nu m-aş băga, dar cred că există amatori. („Academia Caţavencu”, nr. 688/2005)
Citeste si articolele:
