A șaptea dimensiune

În 1946, Boris Vian scrie, în urma unui pariu cu un editor, în numai 10 zile, romanul Voi scuipa pe mormintele voastre. Nu scrisese încă Spuma zilelor, romanul care îl va consacra, dar cu Voi scuipa…, cu ajutorul unui scandal bine mediatizat, numele lui e pe buzele tuturor. Motivul e simplu: violenţa din roman.

Bănuind ce-l aşteaptă (un proces pentru pornografie), Vian îşi ia câteva măsuri de precauţie: prezintă romanul ca fiind scris de un american, Vernon Sullivan, el rezervându-şi modestul rol de traducător. Scrie o prefaţă în care apără cartea “americanului”: “…binecunoscuţii noştri moralişti vor reproşa unor pagini… realismul împins cam prea departe. Ni se pare interesant să subliniem diferenţa fundamentală dintre ele şi povestirile lui Miller, acesta din urmă nu ezită niciodată să apeleze la vocabularul cel mai colorat; Sullivan, dimpotrivă, pare că vrea să sugereze mai degrabă…”.

Sugerând sau nu, romanul îi scandalizează pe pudibonzi şi autorul “traducerii” este taxat drept “venetic erotoman şi sadic”, iar un cititor indignat cere expulzarea unui asemenea individ. Vian nu a fost expulzat, dar a plătit o amendă usturătoare, care până la urmă n-a mai contat: roamnul se vânduse deja în 100.000 de exemplare.

Citită astăzi, povestea lui Lee Anderson, un negru blond (avea numai o optime de negru în el), care hotărăşte să-şi răzbune fratele linşat, nu mai impresionează prin scenele tari, ci prin calitatea scriiturii. Vian ştia să scrie bine şi, vorba lui Pierre Boisdeffre (în O istorie vie a literaturii franceze de astăzi), autorul, “în tragicomedia anilor 1950, şi-a jucat rolul cu humor, maliţiozitate, cu un gust al aparenţelor şi al reţetelor care fac senzaţie. Dar fără geniu”. N-o fi având el geniu, dar şi azi adolescenţii cad pe spate de plăcere când îi citesc cărţile. (Ştefan Agopian, “Academia Caţavencu”, nr. 645/2004)

Citeste si articolele:

• Alter Eco
• Un catalog al josniciilor
• Dictatura e o piramidă
• Fără speranţă
• Pierderea virginităţii – varianta Richard Branson