A șaptea dimensiune

Pentru cei mai mulţi dintre noi, Evul Mediu e o secvenţă fabuloasă, încărcată cu eroi morţi şi aventuri expirate, îngropată în lecturile copilăriei şi deshumată fără tact mai târziu, la cursul gimnazial. Trăsătura dominantă a epocii, extrasă din fiţuicile la teză şi din filmele cu Robin Hood, pare să fie un oarecare întuneric acoperitor, o […]

Ian McEwan (n. 1948, studii de literatură engleză) e considerat “cel mai mare scriitor britanic contemporan). Eticheta e etichetă, trebuie să ţii cont de ea măcar până când guşti conţinutul aflat sub etichetă. Săptămâna trecută m-am hotărât să mă lămuresc cu ochii mei ce şi cum. Aşa că am luat un micuţ roman al anglezului, […]

Darul lui Humboldt este unul dintre romanele mele preferate şi re-apariţia lui în aceste zile nu poate decât să mă bucure şi să mai şteargă, puţin, din gustul amărui pe care mi l-a lăsat “Ravelstein”, romanul cam searbăd al lui Saul Bellow. Reeditarea de acum este, de fapt, şi un gest de reconstituire culturală pentru […]

“Dumneavoastră nu cunoaşteţi ţăranul român…”. Acest început de frază pus de Rebreanu la începutul unuia dintre celebrele sale romane nu şi-a pierdut actualitatea nici astăzi. Nu prea cunoaştem ţăranul român, viaţa lui cenuşie din secolul abia trecut (este vorba de secolul al XX-lea, 1901 – 2000 – n.m.) nu prea iese la suprafaţă, lumea satului […]

În 1803, Hölderlin, cel mai mare poet al Germaniei, înnebunea. Avea numai 32 de ani şi următorii 40 şi i-a petrecut în ceaţa groasă în care intrase. A avut grijă de el un meşter tâmplar (Friedrich Zimmer) din Tübingen, în casa căruia a locuit până la moarte. Un germanist belgian (sună ciudat, nu?), Alain Préaux, […]

Deşi e o carte de interviuri, Ghilotina de scrum, cartea lui Vladimir Tismăneanu, se citeşte ca un volum de sine stătător, întreg, cu o construcţie ideatică foarte clară, cu o continuitate remarcabilă, deşi cei care iau interviuri sunt mereu alţii. Meritul incontestabil pentru asta îl deţine Vladimir Tismăneanu, personaj şi interlocutor, povestitor şi martor al […]

Înainte de a fi citit cartea lui Gabriel Liiceanu, Uşa interzisă, am parcurs, într-un cotidian, o cronică a ei. De fapt, mă tem că e impropriu spus cronică, era, pur şi simplu, o “radere”, o execuţie publică venită din partea unui tânăr care, la un moment dat, trecea drept o speranţă a noii generaţii literare. […]