Ce căuta România în lume? (V)
sâmbătă, februarie 3, 2024 15:59
Februarie 2005, România în presa internaţională
După ce am fost de-a lungul timpului ba o Belgie orientală, ba un mititel de Paris sau mămăliga est-europeană, astăzi (în 2005 – n.m.) putem spune cu mândrie că răspundem cu mândrie la apelativul „mititica Italy”, după cum se exprimă Forbes, argumentând prin numărul mare de investiţii italieneşti pornite pe pământul Daciei noastre romane şi strămoşeşti. Aşadar, dacă Traian (Băsescu – n.m.) e la cârmă, noi suntem o fărâmă de Italie, vorbim cu î din a şi avem mafia-n sânge, atunci cum dracu’ de bem ca ruşii, înjurăm ca ungurii, fumăm ca turcii, muncim ca levantinii şi se uită Europa la noi ca la popoarele migratoare? Ăştia ne-or fi făcut „mica Italie” probabil văzând că ne mişcăm ca o cizmă mai mică, de-aia care strânge.
Tsunami-ul de zăpadă care ne-a luat, normal, pe nepregătite săptămâna trecută (la începutul lui februarie 2005 – n.m.) i-a impresionat şi pe cei de la France Presse, care povestesc despre sate fără curent electric, drumuri închise şi trenuri blocate. Sperăm că ţările bogate ale lumii vor reacţiona şi de această dată cu rapiditate şi vor trimite de îndată ajutoare constând în principal din încurajări şi zâmbete condescentente, aprecieri pozitive despre mărimea stratului de zăpadă, felicitări pentru frumuseţea sălabtică a peisajului hibernal şi două camioane de prezervative pentru cei rămaşi cu maşinile în nămeţi.
Portalul Ireland Online face publică ştirea despre deschiderea primei ambasade irlandeze în România lunile ce urmează. Ceea ce e o veste bună, pentru că, până acum, singurele noastre relaţii cu Irlanda se rezumai la golul lui Hagi de la Dublin (repriza a doua, şut sub bară, poarta din stânga cum am văzut noi meciul).
De la Associated Press am aflat că cele 404 butoaie cu reziduuri toxice aduse din Franţa pentru a fi îngropate în solul nostru gras vor fi aruncate înapoi peste graniţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu bunele tradiţii ce ne caracterizează. Că le dăm deşeurile înapoi nu mă deranjează, da’ măcar butoaiele să le fi oprit, vă daţi seama, s-ar fi făcut în ele varza murată cât viţelul.
Abia acum (în februarie 2005 – n.m.) au aflat şi nemţii de la Siebenbürgische Zeitung despre taxa de drumuri introdusă de la 1 ianuarie anul acesta. Ca să facă munca şi mai grea poliţiştilor români, au publicat şi preţurile pentru fiecare categorie de maşini şi în ce condiţii este nevoie să cumperi revinieta. Da, dubios lucru, nu înţelegem de ce informează presa germană despre rovinieta românească, însă am o bănuială: ca să afle şi neamţul ce se mai întâmplă cu maşina aia a lui pe care într-o dimineaţă n-a mai gasit-o în garaj.
Die Presse readuce în discuţie o mai veche propunere a Austriei, care s-a oferit să finanţeze un proiect de construire a unei puşcării în România pentru infractorii noştri prinşi la taptarap prin Viena. Eu nu înţeleg ce sens are să ne facă Austria puşcărie, că oricum infractorii români vor fi eliberaţi imediat după ce vor fi aduşi aici. Mai bine să pună Austria osu’ şi să construiască patru-cinci cluburi house în centrul Bucureştiului, că acolo îşi vor ispăşi oamenii ăia pedeapsa. („Academia Caţavencu”, nr. 686/2005)
Citeste si articolele:
