A șaptea dimensiune

Când, în sfârşit, reuşeşte să suie la propriu pe tronul Moldovei, Scarlat Callimachi ia hotărârea să nu mai coboare cel puţin şapte ani. Cele două domnii fictive consumate anterior îl umpluseră de frustrări, de nervi şi de datorii, aşa că acum, în cea de-a treia, Scarlat e decis să-şi scoată pârleala.

Socotela din târg însă nu se potriveşte cu cea din Stambul, căci Moldova tocmai fusese împuţinată agricol cu hectarele Basarabiei, transferate la ruşi. Scarlat se decide atunci să aplice metode intensive şi forţează creşterea economică prin cartof.

Cartoful e adus din Transilvania şi dat pe mâna răzeşului moldovean, care-l priveşte cu mirare şi-l mănâncă cu mare spor. Pe lângă cultura cartofului, proaspătul domn abordează şi alte culturi, destinate de astă dată stomacului mintal. Foamea de cultură se manifesta în acel veac moldovean doar în câteva saloane boiereşti, iar Callimachi decide să-i dea anvergură numindu-l pe Gheorghe Asachi şeful unei şcoli de ingineri. Aici, studenţii depindeau, pe lângă măsurarea tarlalelor, şi noţiuni de exprimare în română. Dar nu numai ştiinţa mecanismelor agricole a înflorit sub Asachi, ci şi teatrul, arheologia şi istoria.

Ce mai, unul peste altul, cei şapte ani de domnie ai lui Scarlat Callimachi răscumpără copios veacul de tânjeală consumat sub restul fanarioţilor. Şi culmea, la final de mandat, domnul e mazilit regeşte şi încărcat cu onoruri de sultan. E drept că, trei ani mai târziu, când izbucneşte revoluţia lui Tudor Vladimirescu, Scarlat Callimachi e sugrumat discret, însă versiunea oficială rămâne un onorabil atac de apoplexie. (“Academia Caţavencu”, nr. 572/2002)

Citeste si articolele:

• Rătăcirile pirotehnice ale lui Pasvan Oglu
• Al şaptelea element
• Kuciuk-Kainargi – tratat mic dobrogean
• Pe frontul fanariot, nimic nou
• Bulevardul „Victoria Oportunismului”