Dare de seamă despre marii infractori ai Partidului România Mare (PRM)

sâmbătă, aprilie 11, 2020 9:20
Posted in category Justitie

Vadim Tudor (stanga) si Ion Iliescu (in mijloc)Pe 14 septembrie 2001, Vadim Tudor şi Dănuţ Saulea, deputat PRM, au declarat în cadrul unei conferinţe de presă a partidului că la poligonul din Brăneşti au fost instruiţi, înainte de 1995, luptători ai organizaţiei teroriste Hamas. Era la numai trei zile după atentatele teroriste de la Word Trade Center, 11 septembrie 2001, SUA, şi numai nişte descrieraţi puteau răstălmăci în halul ăsta informaţiile apărute într-o anchetă a “Academiei Caţavencu”, din 1996, unde scria negru pe alb că România a antrenat, în secret, luptători ai Autorităţii Palestiniene.

A fost cel mai mare deserviciu pe care la adus cineva în ultimii 14 ani (este vorba de perioada 1990-2004, n.m.) României şi nici o instanţă internă sau externă nu va putea concura vreodată o asemenea grozăvie, nici măcar ameninţările Armatei a XIV-a rusă din Transnistria.

Peste o lună, ministrul Justiţiei a solicitat Camerei ridicarea imunităţii parlamentare a lui Saulea şi încuviinţarea trimiterii lui în judecată pentru transmitere de informaţii false. S-a cerut acelaşi tratament şi pentru Vadim Tudor, numai că instanţa supremă a considerat că nu s-au îndeplinit anumite aspecte procedurale şi dosarul trinebunului a fost restituit procurorilor pentru completare , şi dat la întors a rămas, până în ziua de azi (ziua de azi = aprilie 2004 – n.m.).

Derapajul celor doi parlamentari anulează bazele Doctrinei naţionale a PRM, ale cărei caracteristici esenţiale ”decurg din dragostea neţărmurită faţă de Patrie şi naţiunea română a întemeietorilor partidului, a tuturor membrilor şi simpatizanţilor săi. În consecinţă, acţiunea politică a Partidului România Mare va fi destinată permanent reconstrucţiei naţionale şi sociale, descurajării tendinţelor – considerate de noi extrem de primejdioase – de slăbire a autorităţii statului democratic (…)”. Începând de aici se cască abisul dintre un ideal politic întinat pe vecie, şi care în multe părţi ale lumii ar fi fost sancţionat cu condamnări pentru înaltă trădare şi desfiinţarea formaţiunii politice cu pricina, şi profilul infractorilor in nuce sau cu condamnări penale în toată regula care formează grupul parlamentar al PRM. Grup care adună cea mai masivă colecţie de infractori din Parlamentul României.

Începând de aici vom face vorbire despre inconfundabilul genom al sociopatului PRM, a cărui dragoste este ura, al cărui cămin este peştera, a cărui normalitate şi echilibru social sunt clăbucul în colţul gurii, turbarea şi balamucul şi al cărui slogan este “Sus patria, jos mafia!”.

Parada vedetelor în zeghe ale PRM debutează cu profilul spectral al senatorului de Bistriţa-Năsăud, George Pruteanu. Traseist notoriu cu abilităţi de dromoman, care s-a botezat în PNŢCD, a scăldat-o în PSD şi s-a înecat în PRM, şi vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ şi ştiinţă, Pruteanu a ispăşit o pedeapsă privativă de libertate pentru ştiinţa de a fi învăţat să fure în dauna avutului particular borcane cu murături şi zacuscă, kilometraje de bicicletă, tuburi de pastă de dinţi, o antenă de radio şi un ghidon de Mobră, prin anii ’70. Majoritatea obiectelor moţăiau pe un balcon de bloc, iar restul dormita, într-o cruntă stare de nesimţire, într-o boxă de cartier.

Când era cât pe-aci să se reabiliteze, şi-a dedicat energiile joase turnării unor filme pornografice de scurt metraj al cărora star era ţiparul lui personal, care au fost difuzate prin reţeaua de peşti fără frontiere a târgului Ieşilor.

Şi când chiar credeam că s-a reabilitat, a început să plouă dinspre universitatea în care preda cu plângeri din partea victimelor lui studente, care l-au acuzat de şantaj sexual. Mai pe şleau, Pruteanu le ameninţa că le pică la examen dacă nu-şi scot la iveală tot ce are mai fierbinte femeia la îndemână sub desuuri, pentru trebuinţele unui bărbat eşuat în mrejele andropauzei.

În cortegiul de pârnăiaşi tresaltă guşa de iguană a deputatului de Vâlcea Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii Profesioniste de Fotbal (era în 2004 – n.m.) şi vicepreşedintele Comisiei pentru industrie şi servicii. Din deserviciile pe care le-a adus fotbalului şi miliţiei din care făcea parte, Mitică Corleone sau “Tatăl şmecherilor”, cum îi place să-şi spună, a creat o adevărată industrie.

Pe 23 noiembrie 1976, la orele 20:00, lui Mitică Corleone i-a cântat cucul, când a fost săltat de curcanii lui din miliţie, care l-au prins în flagrant şi l-au azvârlit în ghearele sticleţilor din arestul Miliţiei Vâlcea “pentru practicarea jocurilor de noroc în scopul obţinerii unor venituri ilegale”. Inculpat şi judecat de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, în dosarul penal nr. 8080/1976, borfaşul Corleone s-a ales cu o condamnare de trei luni de închisoare contravenţională. În procesul-verbal al instanţei de judecată s-a consemnat declaraţia martorilor Ion Mateescu şi Ion Staicu, care au susţinut că Mitică Corleone obişnuia să piardă sume până al 15.000 de lei, în condiţiile în care salariul mediu în România comunistă a anului 1976 era de numai o mie de lei, iar în serile în care obişnuia să câştige, îi ploua în buzunar sume ce ajungeau la 20.000 de lei.

Cum pe Corleone îl tot bătea gândul să devină recidivist, a reuşit în cele din urmă să se întoarcă la pârnaie în 1990, când a fost arestat timp de şapte luni, “pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor obşteşti”. Faptele anchetate şi judecate de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti s-au desfăşurat în intervalul 1987-1989 şi au constat din vânzarea forţată către miliţieni a programelor de meci, insignelor, fanioanelor şi ilustratelor clubului de fotbal “Victoria” (clubul Securităţii comuniste, desfiinţat după decembrie 1989 – n.m.), la preţuri de speculă. Conform declaraţiilor făptaşului, consemnate la dosar, “veniturile şi cheltuielile, precum şi soldul, le distrugeam. Deci, eu nu mai am nici un document justificativ”.

Apoi, pentru că i-a plăcut industria pe care o reprezintă acum (era aprilie 2004 – n.m.) în Camera Deputaţilor, rechinul puşcăriilor s-a lansat într-o afacere cu pungi de plastic, ca orice pungaş respectabil. Martorii Viorel Văsuţ şi Ştefan Mocanu, ingineri la fabrica de mase plastice din Buzău, au declarat că Mitică Corleone le-a adus 3,5 tone de granule de polietilină furată, din care să facă ambalaje pentru pungaşi. Cifra totală a pungăşiilor lui Corleone a fost evaluată de Poliţia Capitalei la 10 milioane de lei, echivalentul unei jumătăţi de milion de dolari.

Şi ca o încununare deplină a activităţii sale infracţionale, actualul (era aprilie 2004 – n.m.) candidat al PRM la postul de primar al Capitalei a fost acuzat de liga Antidefăimare, la sesizarea FIFA, de activităţi şi proferare de materiale antisemite şi xenofobe, în paginile publicaţiei pe care o patronează, Atac la persoană.

Dictatura legii din care PRM vrea să facă bici n-ar pocni convingător fără profilul de bandit al deputatului de Neamţ, Dumitru Puzdrea, şi al celui de Braşov, Dorin Lazăr Maior.

Membru al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, Puzdrea s-a înzestrat în 1991 cu un aviz fals, în baza căruia şi-a ridicat angroul din strada Tipografilor, din Bucureşti, cu care a dezechilibrat mediul, a spulberat teritoriul şi a instaurat haosul public. Când presiunile hotărârilor judecătoreşti i-au ameninţat măgăoaia cu raderea ei de pe faţa pământului, Pusdrea a echipat un comando de lotri, înarmat cu ghioage, lanţuri, cuţite şi cocteiluri Molotov, care a ţinut piept forţelor de ordine ale poliţiei şi jandarmeriei. Curtea Supremă de Justiţie a decis demolarea angroului, dar Consiliul General a anulat hotărârea, până ce au venit alegerile şi Puzdrea s-a făcut peremist şi s-a cuibărit la pieptul tatălui borfaşilor, Vadim Tudor, care i-a ţinut partea.

Membru al Comisiei pentru politică economică, Dorin Lazăr Maior mai are şi acum (era aprilie 2004 – n.m.) pe rolul instanţelor din Braşov mai multe dosare pentru tâlhărie, furt, vătămare corporală şi un credit bancar nerestituit, de 1,5 milioane de mărci germane. Ulterior, Maior a şters putina din PRM şi s-a făcut independent.

La acelaşi piept patriotic de trinebun s-au mai cuibărit: deputatul de Bucureşti Valentin Vasilescu, condamnat în primă instanţă la 5 ani de închisoare pentru asociere în vederea comiterii de infracţiuni şi luare de mită, în cadrul dosarului “Ţigareta II”, dat afară recent (era 2004 – n.m.) din partid; deputatul de Gorj Constantin Bucur, anchetat de Parchetul Militar, trimis în judecată în baza Legii siguranţei naţionale şi condamnat în primă instanţă la un an de închisoare cu suspendare; deputatul de Prahova Marcu Tudor, fratele trinebunului, anchetat în dosarul “Ţigareta I”; deputatul de Bucureşti Constantin Duţu, neanchetat încă pentru fals în declaraţia de avere, unde susţine că nu are depozite în valută, ca la scurtă vreme să afirme că a achiziţionat de la galeriile Sotheby’s un tablou cu 97 milioane de dolari şi că: “Eu sunt puşculiţa PRM-ului”; deputatul de Satu Mare Văsălie Moiş, anchetat pentru ucidere din culpă; deputatul de Maramureş Luca Ştefănoiu, actualmente (era aprilie 2004 – n.m.) independent, anchetat pentru ucidere din culpă; deputatul de Iaşi Vlad Hogea, cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie pentru infracţiunea de propagandă naţionalist-şovină; consilierul pentru politică externă a PRM, Nati Meir, condamnat în Israel la 30 de luni de puşcărie pentru înşelăciune; şi, în fine, Vadim Tudor, pentru care ţara aşteaptă câte o condamnare pentru propagandă naţionalist-şovină, transmitere de informaţii false şi în peste o sută de dosare pentru calomnie şi insultă. (“Academia Caţavencu”, nr. 645/2004)

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu