Despre obedienţa TVR faţă de ciuma roşie

miercuri, iulie 13, 2022 12:56
Posted in category Mass-media

PSD = tarfa RusieiTVR-ul este televiziune publică, adică de stat. Fiind vorba de statul ratat România, TVR-ul a avut de-a lungul timpului numeroase perioade în care a fost o vuvuzea ordinară în slujba mafioţilor din politică. Numai dacă ne amintim de anii ’90, de anii 2001-2004 şi de anii 2017-2019, realizăm cât de nocivă a fost televiziunea publică atunci când a fost condusă de trepăduşi puşi în funcţii de PSD = ciuma roşie = mafia.

Pentru a avea o idee mai clară despre ce a însemnat TVR-ul pentru politicienii mafioţi din România, în special pentru mafioţii din PSD, haideţi să vedem o întâmplare din 2004, cu TVR-ul în rolul principal.

De ce latră porcul la TVR

Săptămâna trecută (septembrie 2004 – n.m.), cel mai bun prieten al omului s-a dovedit a fi porcul, nu câinele, aşa cum eram noi, românii, obişnuiţi. În povestea de faţă protagonişti sunt: câinele – TVR-ul, de pază la imaginea Omului; porcul, Adrian Păunescu, de pază la cocina Omului şi, ultimul pe listă cu voia dumneavoastră: Omul, alias Adrian Năstase (semidictatorul şi premierul României în 2004 – n.m.).

În acest haloimăs de slugărnicie în slujba unui singur om, săptămâna trecută câinele a atacat porcul după ce porcul atacase raportul de activitate pe 2003 al câinelui în Comisia de cultură a Parlamentului. Pe scurt, România în bale carnavalului.

Lăsând firescul fabulei deoparte, să tratăm puţin anormalitatea situaţiei din prisma culiselor unui joc murdar în care sluga pe care s-a contat, ne referim aici la TVR, nu a mai fost una perfectă, ci a muşcat pur şi simplu mâna stăpânului.

TVR-ul este (era în 2004 – n.m.) un loc de creaţie, manipulaţie şi şmenaţie pentru orice putere, cu-atât mai mult pentru PSD. Licitaţii fără licitare, festivaluri naţionale şi internaţionale cu comisioane, rude de-ale politicienilor prin redacţii, şoferi de-ai amantelor, fire scurte şi ameninţătoare, spioni pe post din toate serviciile, totul este posibil în Televiziunea Română, bineînţeles pe banii noştri (în 2004, nu existau Antena 3, România TV etc. – n.m.).

Numai că, în ultimul timp, telefoanele partidului nu prea mai aveau finalizare în conturile partidului, animale bolnave nu prea mai erau pe post, licitaţiile pe bune din ce în ce mai multe, audienţele cu o uşoară erecţie, furturi oprite la poartă, rebranduire, profit alb, pe scurt, partidul (PSD – n.m.) nu mai făcea niciun ghişeft cu actuala (din 2004 – n.m.) conducere „liberală” a TVR-ului.

Şi colac peste pupăza premierului Adrian Năstase, mai venea şi campania electorală (din 2004 – n.m.) ce urma să decidă soarta multora din jurul iluminatului din Tărtăşeşti: America de Sud sau Cotroceni. Cum anul acesta (în 2004 – n.m.) e groasă, testul de fidelitate pentru preşedintele TVR-ului a venit într-o zi la prânz, după luni de tatonări: ori Horia Alexandrescu pe post, ori pleci. Soluţia aleasă a fost una, zicem noi, umană, dacă ne gândim la profilul celebrului tată al purtătoarei de mesaj şi masaj a premierului (Adrian Năstase – n.m.), Anca Alexandrescu (devenită ulterior pupincurista banditului Liviu Dragnea – n.m.), fosta soţie a lui Dan Andronic: nici una, nici alta. Adică: nici Horia pe post, nici nu plec.

Ce-a urmat aţi văzut din păcate la televizor: porcul, locul I la Hunedoara pe listele PSD, trebuia să mulţumească într-un fel Divanului pentru „alegerea preliminară” şi a trecut la executarea silită a conducerii TVR (prin trântirea în Parlament a Raportului de activitate pe 2003, din întâmplare cel mai bun din ultimii ani, în timp ce al Radioului Naţional Şeulean, aproape în faliment, a trecut cu brio), unul dintre motivele declarate fiind acela că TVR-ul este mult prea obedientă faţă de PSD! Pentru un poet scuipat stradal în decembrie 1989 (este vorba de Adrian Păunescu – n.m.) ni se pare prea mult cinism cu salmonella. („Academia Caţavencu”, nr. 668/2004)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu