A șaptea dimensiune

Dacă în 1989 s-ar fi produs o schimbare reală în România, nu una cosmetizată, ar fi trebuit revăzute şi modificate radical programele şcolare, inclusiv ceea ce se studiază azi la Limba şi literatura română. Sunt prezenţi în programele şcolare, probabil, şi acei trepăduşi care au contribuit la rusificarea României. Unul dintre aceştia este Geo Bogza, […]

Prima mea întâlnire cu cărţile lui Franz Kafka s-a produs în anii ’80 ai secolului trecut, atunci când eram elev al Liceului Economic şi de Drept Administrativ Botoşani, cum se numea pe atunci, actualul Colegiu Economic ‘Octav Onicescu’ Botoşani. Eram boboc, în clasa a IX-a adică, şi am intrat în biblioteca liceului dornic să iau […]

Vechi devorator de Thomas Mann, mă întorc anual la vreunul din romanele sale. Nu mă sperie dimensiunea ‘Muntelui vrăjit’ şi nici multele sute de pagini ale ‘Doctorului Faustus’, la care am revenit anul trecut. De ani de zile ocolesc însă micul său roman ‘Lotte la Weimar’. L-am reluat acum, cap-coadă, ca să nu vorbesc din […]

Pe la mijlocul anilor ’70 se citea Camil Petrescu în draci. Piesele lui nu lipseau de pe afişele teatrelor şi se dădeau des la televizor. În 1974, s-a jucat prima oară ‘Danton’, într-o superproducţie regizată de Horea Popescu la Naţionalul din Bucureşti, lungă de înţepenea publicul pe scaune şi răguşea răposatul Cozorici pe scenă. Ce […]

Nici măcar o nouă răscoală n-ar mai face din romanul lui Rebreanu o carte clasică, de top. Cine mai citeşte azi ‘Răscoala’ în întregime? Poate doar filologii silitori, dacă specia asta mai are reprezentanţi. Până şi liceenii care îşi transmiteau de la un an la altul, ca lectură obligatorie, celebra pagină a violului şi-au schimbat […]

Până să-i apară ‘Galeria cu viţă sălbatică’ nu se prea vorbea despre Constantin Ţoiu. Cărţile pe care le publicase înainte trecuseră aproape neobservate. Aş zice că spre norocul prozatorului. Romanul lui de debut, ‘Moartea în pădure’, era, chiar şi pe vremea aceea, compromiţător. Ţoiu evoca acolo, fără scrupule şi fără urmă de respect pentru adevărul […]

În dictatura comunistă, Partidul (Comunist, fireşte) îţi era mamă şi tată, trăiai datorită lui şi tot datorită Partidului puteai să dispari, fie aruncat într-o groapa comună, în anii ’50 ai secolului trecut, fie internat într-un ospiciu, în comunismul cu faţă umană al lui Ceaşcă. Aşa se face că mulţi activişti PCR (Partidul Comunist Român, pentru […]