A șaptea dimensiune

După îmbelşugata fugă a lui Vodă Caragea, otomanii şovăie îndelung până la numirea noului domn. Ezitările Porţii Otomane ridică taxa electorală la cifre astronomice, cifre care-i fac pe astronomii din Fanar să-şi frece bucuroşi mâinile la gândul copioaselor dobânzi. La capătul acestei escaladări de preţ, dubiile paşalelor se risipesc printre pungile grele de ţechini şi […]

Evident, o continuare a primei părţi. O altă sursă de profit năprasnic a fost plus valoarea boierimii. Ioan Vodă Caragea a băgat mâna în caraimanul acestor patrioţi guşaţi, cu burtă şi caftan, transferându-şi fără jenă uriaşele lor averi în contul personal deschis – o să râdeţi! – în Elveţia. Banditul domnesc inaugura astfel o tradiţie […]

Ioan Vodă Caragea e numit domn la 8 septembrie 1812, cu puţin înainte de plecarea în Rusia a militarilor muscali şi a câtorva mii de hectare de pământ românesc. Ioan Vodă Caragea preţuia literatura şi artele, iar între arte cel mai mult îndrăgea arta îmbogăţirii (precum “fanarioţii” de astăzi, agramaţi care preţuiesc cel mai mult […]

Constantin Ipsilanti n-a lăsat însă realizările domniei doar pe seama calamităţilor naturale, ci a pretins şi ajutor omenesc. Vinăriciul, dijmăritul şi oieritul sunt cele mai banale forme de manifestare a acestui ajutor. Formele ceva mai complicate iau chipul şi greutatea dărilor serioase, ale zaherelor cu repetiţie şi ale birului multiplicat. Câştiguri frumoase i-au rezultat domnului […]

Domnia lui Constantin Ipsilanti în Ţara Românească începe frumos, cu un cutremur de pământ. Deşi arhitectura vremii nu îngăduia clădirilor să se exprime pe verticală decât până la nivelul omului călare, totuşi ambiţiile industriei de chirpici au fost prăvălite în ţărână, odată cu cele mai mândre cocioabe ale Capitalei. Ipsilanti nu se lasă însă îmbătat […]

Prin toamna lui 1801, gospodarii Valahiei trăiau cu intensitate o incertitudine pirotehnică. Aproape zilnic, la capătul sprintului de seară cu pruncii la subraţ, oamenii se uitau peste umăr la grajdurile în flăcări şi încercau să ghicească după silueta călăreţilor incendiatori cine le prăda agoniseala de astă dată: pasvangii sau cârjaliii? Dar, dată fiind depărtarea impusă […]

Alexandru Moruzi era încă pe drumul Stambulului, încărcat cu prăzile defunctei domnii, când pe tronul de la Bucureşti a fost numit batrânul Alexandru Ipsilanti, recidivist de treabă care, în mandatul anterior, câştigase simpatia plebei cu câteva diminuări minore la jaful strategic. Ipsilanti s-a înfăţişat boierilor la 10 noiembrie 1796, într-un alai opulent care-şi etala în […]