Filme ce merită văzute (XXII)
vineri, iunie 14, 2024 14:38
The Aviator – Aviatorul (2004); regia: Martin Scorsese; cu: Leonardo DiCaprio, Cate Blanchett, Alec Baldwin, Alan Alda, Jude Law, Willem Dafoe etc.
Note (medii). Cinemagia.ro: 8,1 (1.207 voturi); IMDB: 7,5 ( aproximativ 385.000 voturi).
5 premii Oscar (pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, Cate Blanchett, cel mai bun montaj, cea mai bună imagine, cea mai bună scenografie, cele mai bune costume).
6 nominalizări Oscar (pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, Martin Scorsese, cel mai bun actor în rol principal, Leonardo DiCaprio, cel mai bun actor în rol secundar, Alan Alda, cel mai bun scenariu original, John Logan, cel mai bun mixaj de sunet).
3 premii şi 3 nominalizări Globul de Aur.
Cum gusturile nu se discută, iată şi o recenzie apărută în presa din România, la sfârşitul lunii februarie 2005. Chiar dacă recenzia filmului nu este tocmai favorabilă (autorului nu i-a plăcut filmul şi asta e), filmul merită văzut tocmai pentru a infirma cele scrise mai jos.
Scorsese a încercat să împace şi Caprio, şi varza lui de film
Nu ştiu cine i-a învăţat că un film e cu atât mai bun cu cât e mai lung. Ăsta e al doilea film-fluviu la care m-am simţit exact ca în liceu, la teza la mate, atunci când unii dintre noi mai băgam la calcule şi cifre în plus, sperând că vom obţine o notă mai mare.
The Aviator – Aviatorul spune povestea lui Howard Hughes (Leonardo DiCaprio), tânărul multimilionar care a inventat primele filme cu buget mare la Hollywood. Ce spuneţi? Ce mai face DiCaprio? Păi, a rămas acelaşi puşti mic şi pipernicit de pe vremea Titanicului. După cum se vede treaba, şi treaba i se cam vede prin vreo două-trei cadre, corpul lui Howard Hughes habar n-are cum arată o sală de fitness, o ganteră sau o bancă de împins la piept. Chiar nu înţeleg ce au văzut toate starurile alea ale vremii (anii ’30-’40) la el: Ava Gardner, Ginger Rogers, Bette Davis… cel puţin pe Katharine Hepburn (Cate Blanchett) a sedus-o numai plimbând-o cu avionul şi servind-o cu lapte Sana.
A, am uitat să vă spun, personajul nostru este deosebit de excentric. Pe lângă ambiţia neţărmurită şi o lărgime fără de margini a buzunarului, tânărul Hughes avea o fobie faţă de microbi. Vreo jumătate de oră din film ne-o pierdem blocaţi în WC-ul unui restaurant, numai pentru că tipul se spălase pe mâini şi acum nu mai avea curajul să atingă clanţa uşii.
Manşa de la avion îi era învelită în plastic, precum ţin părinţii noştri telecomanda de la televizor, evita să dea mâna cu prietenii numai din cauza bacteriilor care colcăie la nivelul epidermei; iar dacă voiai să-l faci să se sinucidă, era suficient să-l ataci cu un fir de păr aruncat în ciorbă. („Academia Caţavencu”, nr. 689/2005)
Citeste si articolele:
