Într-un spirit de profund detaşament
miercuri, ianuarie 1, 2020 17:25
În cronica la cartea lui Leonid Dimov, Scrisori de dragoste (1943-1953), o carte excepţională (dar nu despre asta va fi vorba aici), dl. Mircea Iorgulescu afirmă, referindu-se la perioada stagiului militar pe care poetul l-a efectuat într-o unitate de muncă: “…o imagine zguduitoare despre “gulagul bis” care au fost detaşamentele de muncă ale armatei la începutul anilor ’50 (aveau să fie desfiinţate ulterior)” (vezi revista 22, nr. 727).
Aiurea! Aceste detaşamente-gulag n-au fost deloc desfiiţate ulterior. Chiar dacă regimul la care au fost supuşi soldaţii a fost ameliorat, aceste detaşamente au funcţionat pe toată perioada comunistă.
Eu însumi am avut onoarea să-mi servesc patria într-un asemenea detaşament (UM 01770), timp de un an şi patru luni, începând din mai 1969. Soldaţii erau recrutaţi din rândul minorităţilor (unguri, ţigani, evrei, armeni…), mai erau recrutaţi tineri cu cazier (nu lipseau “frontieriştii” – adică cei care încercaseră să fugă din ţară şi fuseseră prinşi); foştii studenţi care au fost daţi afară din facultăţi în urma mişcărilor studenţeşti din iarna lui ’68, bieţii de ei, nu ceruseră decât vacanţă de Crăciun (pe vremea aia dl. Iliescu de azi era tovarăşul Iliescu, prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist şi ministru al Tineretului); homosexualii tot la aceste unităţi nimereau (după stadiul de “recuperare” din puşcărie); grosul era completat cu analfabeţi, care reprezentau între 10 şi 20% dintre cei încorporaţi, şi semianalfabeţi.
Lopata era singura armă pe care aceşti tineri aveau voie s-o poarte. (Ştefan Agopian, “Academia Caţavencu”, nr. 636/2004)
Citeste si articolele:
- Curajul de pe urmă al slugilor
- Cum i-au executat comunistii pe tarani in 1949 si i-au lasat la vedere pe ulita satului
- Partidul Comunist Roman inainte de invazia sovietica: 720 membri, 84% straini
- Pupincuriștii lui Ceausescu ar merita trimiși în paradisul nord-coreean
- Ion Ilici Iliescu, omul de casa al Ceausestilor
