A șaptea dimensiune

Prolog: Pe scurt, în faţa Mitropoliei (în anul 2001 – n.m.), un ziarist (eu) al Academiei Caţavencu surprinde pe peliculă imagini cu măicuţele din Vladimireşti îmbrâncite şi bruscate până în duba jandarmilor, cu ocazia protestelor lor în timpul slujbei de Sfântul Dumitru. La câteva minute, ziaristul (eu) este atenţionat de bocancul autoritar al unui jandarm, fiind făcut una cu protestatarii.

Monolog: “Teoctist-comunist, Teoctist-comunist!” Nici nu apuc bine să reglez aparatul, că o ceată grăbită de geci de piele, băşti negre şi pe alocuri câteva uniforme de jandarmi decupează din mulţime grupul măicuţelor. Femei credincioase huiduie: “Sataniştilor! Plecaţi de-aici! Nenorocitelor!”. Măicuţele ţipă, jandarmii le îmbrâncesc, bărbaţii din grupul lor iau pumni.

Cinci jandarmi vin spre mine. Vor filmul. Nu-l dau. “Nu ai acreditare să faci poze aici.” “E loc public, fac câte poze …” “E terenul Mitropoliei şi eu reprezint Mitropolia!”, zice altul. “Ia-i, bă, filmu’!” “Scoate-i-l din aparat, că gata!” şi face un gest de “kaput”. Vine unul. Stă puţin. Mă întreabă: “De unde eşti tu, bă?” “De la Caţavencu.” “Bă, da’ al dracu’ dă jmecheri vă credeţi voi ăstia de la Caţavencu!”

În sfârşit, mai stăm puţin la poveşti şi mă ia pe sus spre dubă. În faţă dubei, simt un bocanc în gambă. Mă întorc. Era un jandarm scund care se holba cu ură. Mă holbez şi eu la el: “Mă, tu ai înnebunit? Ce faci, dai în mine?” Jandarmul înnebuneşte: “Mă, pe cine faci tu nebun, băgă-mi-aş pu… în mă-ta!”, şi mai dă de două ori cu sete.

În acelaşi timp, simt câteva îmbrânceli. În jurul meu se strânsese un colac negru de oameni de ordine. Ies din coalac şi sar în dubă. După o vreme, pornim. Iar începe discuţia pe tema filmului. Maicile îmi iau apărarea: “de ce să vă dea filmul, lăsaţi-l în pace! E libertate!” Jandarmii: “Ia tăceţi, ce, sunteţi avocaţii lui?”

În timp ce eu încerc să nu mă las percheziţionat, jandarmii se ceartă iar cu maicile. Strigă la ele: “Guraa! Hooo!”. Maicile încep să cânte cântece religioase. Jandarmii tac şi se uită la filmul din mâna mea. Unul zice altuia: “Îl scoţi din carcasă şi gata”. Şi face un gest de “kaput”. Ascund intim filmul bun în spate, imediat sub curea, şi îi las să mi-l ia din mână pe cel greşit.

Ajungem la secţie. Se face o listă cu noi şi suntem daţi jos. Duba nu are scări, aşa că maicile bătrâne trebuie să sară, ajutate de celelalte, cam de la 60-70 de cm înălţime. Ne încolonează. Eu merg în frunte cu un jandarm, iar în spate protestatarele, cu ceilalţi. Maicile cântă. Trecătorii se uită curioşi la noi. Încerc să ocolesc o maşină, dar jandarmul meu grijuliu mă trage repede spre el zicând :Băi-băi-băi, stai, mă, unde fugi?”. Maicile sunt duse într-o cameră. Eu aştept pe hol până vine un maior şi îmi spune că îi pare rău, dar acţiunea a aparţinut Jandarmeriei.

Epilog: Reţinerile ilegale sunt “realizărili” Jandarmeriei. (“Academia Caţavencu”, nr. 518/2001)

Citeste si articolele:

• Ceauşescu, nu fi trist! Cultu’ a mers înainte, prin tătuca Teoctist!
• In anii 1990, niste maicute din Romania erau snopite in bataie de catre ortodocsii lui Teoctist
• Patriarhul Teoctist, de la membru al Miscarii Legionare la turnator la Securitatea comunista
• Cum era lins in fund dictatorul ateu Ceausescu de patriarhul Teoctist
• Crestinismul ateu social si democrat din Romanica