O zi in temnitele comuniste, tratamentul perfect pentru nostalgicii comunismului

marți, septembrie 1, 2015 14:22
Posted in category Dictatura comunistă

Comunism = NazismCelor care plâng după comunism le-aș recomanda, drept tratament, și în mod experimental, să stea o zi, doar o zi, în temnițele comuniste, în condițiile de atunci, din anii ’50 ai secolului 20. Poate așa ar înțelege natura criminală a unui regim propus de evreul Karl Marx și dus la îndeplinire, finanțat, de alți evrei care le-au dat bani și arme bolșevicilor lui Lenin, tot evreu după unii.

Ce aveau deținuții dictaturii comuniste la micul dejun

Ziua în temnițele comuniste începea, pentru elitele românești, cu înjurăturile cele mai abjecte, printre care se afla, probabil, si următoarea: “Unde-i Dumnezeul tău să te salveze?”, știindu-se faptul că bolșevicii erau atei și, vorba Prea Târziu Împușcatului, ei nu erau Hristoși să întoarcă și obrazul celălalt. Tot la micul dejun, deținutul politic al ocupatiei sovietice, cea care a transformat o țara de vis (România interbelică) într-un gulag rusesc, mai avea parte de:

  • Loviturile aşa-zis „libere”, aplicate cu palma, pumnul sau piciorul, asupra părţilor sensibile ale corpului (obraz, gât, abdomen, testicole, coloana vertebrală). Să vedem dacă după un asemenea “tratament” mai sunt nostalgicii comunismului cu limba în fundul lui Ceașcă.
  • Bătaia la tălpi, cu diferite obiecte (cravaşă, baston de cauciuc sau lemn), victima fiind fixată în poziţii incomode.
  • Bătaia la palme
  • Atârnarea anchetatului cu capul în jos
  • Bătaia cu beţe subţiri sau cu „vâna de bou”, anchetatul fiind imobilizat
  • Strivirea unghiilor cu un cleşte special
  • Arderea tălpilor cu flacăra oxiacetilenică.
  • Bătaia testicolelor cu un creion greu, până la leşin.
  • Prinderea mâinilor între două mese şi bătaia la palme.
  • Țipetele de groază sau gemetele unor rude apropiate sau ale unor necunoscuţi (înregistrate pe benzi de magnetofon).
  • Bătaia în cap cu un ciomag.
  • Bătaia cu un ciomag în regiunea renală.

La prânz cam același meniu: batăi și torturi până realizau ce înseamna raiul comunist după care plâng unii dezaxați de azi

La prânz, cei cu nostalgii comuniste, în ziua de “tratament”, ar avea parte de alte momente surpriza, din “paradisul” bolsevic, precum:

  • Bătaia cu un sac de nisip.
  • Bătaia cu vârful sau tocul cizmei peste gura victimei.
  • Asmuţirea unui câine-lup asupra anchetatului, legat de un stâlp sau de un belciug.
  • Spânzurarea (crucificarea) în nişte belciuge fixate pe perete.
  • Ancheta cu o pisică introdusă sub cămaşa victimei.
  • Bătaia cu un cablu peste gambe.
  • Bătaia peste plăgi deschise.
  • Aruncarea victimei pe o cale ferată, încât să simuleze o sinucidere.
  • Smulgerea unghiilor de la mâini şi picioare.
  • Bătaia zilnică a deţinuţilor condamnaţi la mulți ani de închisoare.
  • Ciomăgirea deţinuţilor puşi să alerge în cerc, în jurul torţionarului.
  • Ancheta cu ţigara aprinsă, aplicată pe scrot sau abdomen.
  • „Broasca”: întorşi de la lucru, deţinuţii erau obligaţi să ţopăie în poziţia „pe vine”, cu mâinile în şolduri, fiecare ţinând în spate un alt coleg.

Ce aveau deținuții dictaturii comuniste la cină

La cină, dar nu cea de taină, “fericiții” ce aveau “privilegiul” să se bucure de orânduirea comunistă participau la:

  • Bătaia reciprocă, la comandă, a câte doi deţinuţi.
  • Deţinuţii erau obligaţi să stea în poziţia „culcat”, cu obrazul lipit de noroi, în timp ce li se puneau întrebări.
  • „Carcera” (o cutie fără acoperiş, în care pedepsiţii trebuiau să stea în picioare, înghesuiţi câte doi, câte o noapte întreagă)
  • Ancheta cu proiectoare puternice îndreptate spre ochii victimei.
  • Interogatoriul fără întrerupere, zile şi nopţi întregi.
  • Ancheta cu şocuri electrice.
  • Ancheta cu regim alimentar cu sare în exces, fără apă.
  • Ancheta cu izolare în celule umede, întunecoase cu şobolani.
  • „Camera de chibzuinţă”: în timpul anchetei, deţinutul era trimis să stea în picioare, ore şi zile întregi, într-o cameră de izolare, cu mâinile legate la spate în cătuşe cu „autostrângere”.
  • Izolarea de unul singur a deţinutului în celule strâmte, timp de săptămâni, luni sau ani.
  • Legarea de pat în poziţii incomode, pentru perioade lungi de timp (1-6 luni), a celor socotiţi „recalcitranţi”.
  • Interdicţia de a fi scoşi la WC zile întregi.
  • Bărbieritul cu barba nemuiată, torţionarul scuipând obrazul celui în cauză, în loc de apă şi săpun.
  • Violarea fetelor şi femeilor deţinute.
  • „Crucificarea”.

Metode uzuale de tortură din anchete, din închisori şi din lagărele de exterminare comuniste

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “O zi in temnitele comuniste, tratamentul perfect pentru nostalgicii comunismului”

  1. Pe langa violatorii din Vaslui, Ana Pauker s-a nascut tot în Vaslui | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 13th, 2015 at 12:20

    […] O zi in temnitele comuniste, tratamentul perfect pentru nostalgicii comunismului […]

  2. Nostalgicii comunismului injura capitalismul, dar ii folosesc tehnologia | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 14th, 2016 at 21:27

    […] O zi in temnitele comuniste, tratamentul perfect pentru nostalgicii comunismului […]

  3. Ronald Reagan, presedintele american ce a reusit eliminarea comunismului criminal de pe Terra | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 18th, 2016 at 19:33

    […] O zi in temnitele comuniste, tratamentul perfect pentru nostalgicii comunismului […]

Adauga un comentariu