A șaptea dimensiune

De cand e lumea, lume, omul a simtit nevoia sa fie in siguranta. Din comuna primitiva, cand oamenii se refugiau in pesteri, s-au tot cautat solutii pentru prevenirea pericolelor care ameninţau comunitatile sau indivizii. Daca in Evul Mediu, de exemplu, fortificatiile aveau turnuri de veghe (unde era intotdeauna un ostas cu ochi ageri pentru a veghea daca se apropie dusmanii), astazi acelasi rezultat il veti obtine – mult mai bine si [...]

Citeste mai mult...

A fost odată ca niciodată un limbric agramat, Liviu Pop-Genunche pe numele său de alint, cel care, din cauza mafioţilor roşii, a ajuns ministrul Educaţiei, deşi, în orice altă ţară din lume, n-ar fi ajuns nici şef de scară, la cât de imbecil era. Cum [...]

Citeste mai mult...

În năvala lor lipsită de caracteristicile calmului, năvălitorii lui Ogodai s-au arătat popoarelor cucerite sub o nesfârşită varietate. Grupaţi haotic în clanuri, triburi, hoarde, cete, coloane, armate şi alte adunături militare cu iz de stepă, ei completau un inventar mongol format din tătari, borjigini, tayichiuţi, oiraţi, merkiţi, kereyiţi, naimani, onguţi, kirghizi, oiguri, jurcheni, turkuţi, bugunuţi, belgunuţi şi – să zicem deocamdată [...]

Citeste mai mult...

Despre anii 2000, cand nu vom mai fi copii, ci vom fi furaţi de ciuma roşie

– Văzuşi, bă Nicule, că pân’ la urmă veni şi anu’ doo mii?
– Veni pă dracu’, tovarăşu’ Dej. Io zic că-i p-propagandă.
– Ce propagandă, mă? A venit şi gata! Care propagandă?
– Cum care p-propagandă? Dă la ţărănişti, dă la leberali, dă la partidili reagţionare. Ce, aşa uşor să vine anu’ doo mii?
– Mă Nicule, [...]

Citeste mai mult...

Doar că pe atunci nimeni nu acuza SRI-ul de activităţi infracţionale. Desigur, să nu uităm că Măgureanu provenea din fosta Securitate comunistă, iar la Cotroceni era KGB-istul criminal Ion Iliescu. Şi uite-aşa securiştii dinainte de 1989, deveniţi oameni de afaceri după 1989, şi-au tras nişte vile şi cabane de mai mare dragul cu banii obţinuţi [...]

Citeste mai mult...

În 1226, Gengis-han îi lasă pe cei 200.000 de mongoli singuri, călări şi înarmaţi. Marele om de cultură, cel care făcuse scrum cultura Chinei, a Persiei, a Turkestanului şi a altor focare de cunoaştere luate pe nepregătite, decedează în timpul unui ospăţ. Pe tronul – sau, mai exact, pe şaua lui – se urcă Ogodai, un tătar dintr-o bucată, numit aşa după obiceiul de a-şi demite generalii cu iataganul.

În 1241, Batu-han, unul dintre [...]

Citeste mai mult...