A șaptea dimensiune

A nu cunoaşte limba română este, cred, cea mai bună dovadă de dispreţ faţă de România şi faţă de noţiunea de “om educat”. Cum poţi pretinde să fii un bun profesor, un bun ministru sau un bun funcţionar al statului român, în general, din moment ce nu cunoşti bine limba română. Aud la unii românaşi verzi texte de genul “ungurii să înveţe limba română”. Perfect de acord, dar cu o condiţie: să înveţe mai întâi bine limba [...]

Citeste mai mult...

Bogdan a avut o domnie scurtă, dar bogată în evenimente. În acea epocă, un eveniment începea cu prima săgeată înfiptă în beregata călăuzei şi nu se încheia înainte de îngroparea celor mai viteji dintre morţi. Iar dacă descălecătorul şi-a petrecut primii şase ani ai domniei luptându-se cu ungurii, se poate spune că ultimii şase i-a irosit prin ambuscadele moldovenilor. Astfel, într-un total de şase ani, cât a durat întemeierea [...]

Citeste mai mult...

Pentru toată truda lui de a-i caza pe tătari în Prut, Dragoş n-a primit de la regele Ungariei decât o marcă: o marcă de apărare a regatului, aşezată între Subcarpaţii Moldovei şi stepele Bugeacului, vasală curţii de la Buda şi obligatoriu inamica năvălirilor din est. Şi, ca pedeapsa maghiară să capete parfum de gratitudine, iar surghiunul militar printre bouri să pară promovare, Dragoş e poftit să suie în jilţul de cârmuitor al terenului, [...]

Citeste mai mult...

De la Găgeşti la Bârca, ne rânjeşte Dej cu hârca

Prin 1999, Ion Cristoiu, baronul roşu al presei româneşti, fostul mic activist din ograda lui Nicu Ceauşescu, a hotărât că patruzeci şi ceva de ani de comunism nu sunt de ajuns, aşa că ne-a aruncat în obraz cu produsul cel mai abject al stalinismului, poetul Mihai Beniuc (1907 – 1988). Obiectul despre care credea Cristoiu că avem nevoie are un nume: “Sub patru dictaturi. Memorii. 1940 – 1999” (sîc!) şi a apărut, [...]

Citeste mai mult...

Între 9 şi 12 noiembrie 1330, Basarab I a dat ordin micii sale armate de ţărani să astupe cu bolovani, smoală, vipere şi săgeţi un anume defileu rămas în memoria colectivă sub numele Posada. Talentul lui de bun strateg s-a vădit mai ales în aceea că sub stratul combinat de cataroaie, ţepuşe şi sudălmi în limba cumană, istoria a descoperit oastea lui Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei şi, pe vremea aia, duşmanul nostru preferat. Dar, [...]

Citeste mai mult...

Despre integrare (corespondenţă din Infern)

– De mult mă-ntreb, tovarăşu’ Dej: dă ce-a vroit ele, statili socealiste, să intre-n Ioropa dă când cu democraţia asta?
– Ştii ce-mi place la tine, bă Nicule? Că murişi la timp! Almintrelea cred că făceai ravagii pă sus dacă mai stăteai un an, doi. Nu’ş cum dracu’ faci, da’ pui nişte întrebări dă m-apucă ameţeala. Cum ai condus tu, mă, ţara două’şcinci dă ani? Cu întrebările [...]

Citeste mai mult...