Piese decorative pentru Paşte

luni, aprilie 5, 2021 8:05
Posted in category Diverse

Piese decorative PasteSărbătoarea Paştelui este un prilej de reînnoire, atât sufletească, cât şi materială. Chiar dacă este de suprafaţă, decorul îşi are rolul lui în astfel de momente. De aceea, aţi putea încerca să adăugaţi interiorului şi/sau exteriorului locuinţei nişte piese decorative pentru Paste, care să adauge un plus de farmec şi unicitate momentului. Sau puteţi face cadou unei persoane dragi astfel de accesorii destinate sărbătorii pascale.

Pe când eram copil, îmi amintesc de parcă era ieri, cu mult drag, despre bucuria sosirii sărbătorii Paştelui. Coşul cu ouă şi pască, ce trebuia sfinţit, aştepta cuminte noaptea de Înviere. Pe atunci nu existau coşuri decorative, aşa încât mama şi bunica aveau coşul ţărănesc, păstrat cu grijă peste ani, în care aranjau cu mult gust toate bucatele ce trebuiau sfinţite la biserică.

Bunica mea din partea mamei m-a impresionat întotdeauna prin credinţa ei. O credinţă simplă, precum natura care repetă ciclic aceleaşi fenomene. Nu exista post al vreunei sărbători pe care bunica să-l rateze, adică să nu îndeplinească toate cerinţele postului. Atât cele sufleteşti, dar şi cele privitoare la alimentaţia din timpul postului.

Cu ceva zile înainte, se strângeau toate ouăle ce trebuiau folosite pentru Paşte. Totul era natural, inclusiv ouăle decorative ce trebuiau păstrate toate cele trei zile pascale. Acele ouă erau folosite pentru a face ouă roşii, dar şi pentru a pregăti meniul de Paşte.

Parcă a fost o poveste şi s-a terminat, aşa-mi apar acum în faţă acele momente. Se făcea focul în cuptor şi se cocea cozonacul şi pâinea, de regulă în vinerea neagră, vinerea dinaintea Paştelui, urmând ca sâmbătă să se dea tot în cuptor oalele cu ciorbă, sarmale, pilaf şi alte bunătăţi. Totul era pregătit cu minuţiozitate. Erau sacrificate câteva păsări, era pregătit orezul pentru sarmale, era pregătit aluatul pentru cozonac şi pâine, era pus focul. Bunica mea, care învăţase de la bunicul meu, decorat în al doilea război mondial, făcea focul în cuptor ştiind exact cât de fierbinte trebuie să fie cuptorul pentru cozonac, să nu se ardă, cât pentru pâine, care avea alte cerinţe, cât pentru oalele de cuptor pline de ciorbă, sarmale, pilaf etc.

Ca orice copil de 10 – 12 ani, mă bucuram nespus de cum arată cozonacul aburind, proaspăt scos din cuptor, pe care bunica îl punea deoparte, dar nu ne lăsa să mâncăm din el, deoarece nu era de post, până în noaptea Învierii. Mama, ceva mai înţelegătoare, avea teoria conform căreia unui copil i se iartă dacă mai gustă din bucate, aşa încât accepta să ne mai servească cu bunătăţi care aşteptau pe masa plină prima zi de Paşte.

Toate cele povestite mai sus se întâmplau înainte de 1989, în comunism, atunci când la ţară nu găseai pâine, aşa încât se consuma pâine numai dacă se pregătea acasă. Poate şi de aceea, în acele condiţii vitrege, tot momentul Paştelui era trăit la maxim. Simţeai până în străfundul sufletului momentul sărbătorii, unic şi inegalabil.

După ce se mergea la slujba de Înviere, moment precedat de ritualul spovedaniei şi împărtăşaniei, pe care bunica mea nu le-a ratat niciodată, se ajungea acasă şi se gusta din bucatele pe Paşte, după un post de câteva săptămâni. În vinerea neagră, ziua Răstignirii, bunica mea ţinea post negru, adică nu mânca nimic de la răsăritul soarelui la asfinţit. La fel mama. Dacă încercam să ţin şi eu, mama nu-mi dădea voie, spunând că doar adulţii pot ţine post negru, copiii trebuie să mănânce pentru a creşte mari.

Apoi urma principala masă de Paşte, duminica la prânz, când, cu toată familia în jurul mesei, se ciocneau ouăle roşii, se mânca zdravăn şi se mai servea câte o tărie, asta doar adulţii. Se povestea, se făceau planuri, se ofereau cadouri, iar pentru copii era o zi plină de emoţie, atât culinară, cât şi prilejuită de prezenţa celor dragi.

Vremurile s-au schimbat, iar astăzi putem folosi Decorer pentru a avea un interior de vis, care să completeze în mod fericit Sărbătoarea Paştelui.

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu