A șaptea dimensiune

Arestarile armagedonilor de saptamana trecuta (se intampla in 2001 – n. m.) au fost justificate politic – cum cu seninatate isi asuma premierul Nastase – prin „periclitarea relatiilor internationale”; mai concret, dl. Nastase a facut referire la apropiatul summit NATO de la Praga, in vederea caruia domnia-sa desfasoara acum o intensa activitate diplomatica pe care Raportul Armagedon o sabota.

Noi credem ca, intr-adevar, nu nastrusnicele Rapoarte, ci activitatea dlui Nastase este extrem de importanta pentru intrarea in alianta mult visata. Tocmai asta ne ingrijoreaza. Pentru ca performantele domniei-sale sunt exact ceea ce partenerii de negocieri vor lua in calcul pentru a se decide daca suntem credibili. Iata de ce va propunem un Raport Armagedon dedicat unui capitol esential pentru integrare: care sunt performantele guvernului Nastase in domeniul inzestrarii armatei. Inzestrare pentru NATO inseamna sa raspunzi corect la urmatoarele 2 mari intrebari: cu ce anume te dotezi si, respectiv, de la cine. A treia problema se refera la resurse – integrarea ne va costa cateva (7-8) miliarde de dolari. Dar sa le luam pe rand. Mai intai, trebuie sa anuntam cu cuvenita solemnitate, ca armata nu se doteaza haotic, ci planificat. Planul este, in schimb, haotic. Sub aparenta seriozitatii si a transparentei, o H.G. (960/2000) descrie cele 19 programe de inzestrare ale armatei. Dintre toate acestea, specialistii au reusit sa identifice 4 programe relevante pentru integrare si inca 2 partial utile.

Restul, daca ar fi sa arunce ochii pe dansele un delegat al NATO ar crede ca citeste o revista de umor negru militar. Unul dintre proiectele prezentate ca succes este modernizarea Mig-urilor 21 (LANCER). Peste 100 de aparate au fost dotate cu creier inteligent de catre firma Israeliana ELBIT. Cost: 340 milioane de dolari, la care se adauga 180 milioane – pentru nerealizarea exportului pe care trebuia sa-l asigure ELBIT partenerilor romani. Mai recent se solicita un rahat de 3 milioane de dolari pentru achzitionarea unei instalatii de antrenament, asta in conditiile in care instalatia autohtona pentru IAR99 este compatibila. (Cazul – dimpreuna cu contul NITH UBS 697957 Lugano 9496 – este in studiul Comisiei pentru Abuzuri a Camerei Deputatilor).

Lista aparentelor gugumanii comise in ultimii 12 ani este impresionanta: incepand cu celebra afacere Motorola a generalului Stanculescu (10 milioane de dolari), modernizarea elicopterelor PUMA cu sistemul SOCAT (25 de bucati, 100 milioane dolari) modernizarea Masinii de Lupta a Infanteriei (MLI) cu tunuri Oerlikon generatie 1975 (cehii au preferat anul 1989), motor Perkins, si turele Rafael (vom reveni, merita), Razboiul electronic – (50 milioane de dolari), sistemul de transmisiuni STAR (cel putin 100 milioane) si care continua sa inghita bani, avioane Hercules fabricate in 1959 si multe altele (aparatura medicala). Nota caracteristica este de brambureala generala, ca s-a achizitionat ce a picat din comertul cu firme specializate in lucrul cu fraieri sau cu escroci; care rezolva „carpeli” si dotari cu armament/munitie aflat la limita expirarii morale sau fizice. Una peste alta, pe varza asta, Romania a cheltuit in 10 ani aproximativ 4,7 miliarde de dolari. La Marsa, unde pentru modernizarea MLI venise ca partener firma americana Sharp-Shooter se ajunsese in faza de prezentare a prototipului (1995). Cum insa investitia americano-romana ameninta sa devina unul dintre putinele exemple sanatoase, la demonstratia publica nu a venit nici un oficial. Ca raspuns, presedintele SUA – pe atunci Clinton – a supus Romania unui moratoriu de 180 de zile de interdictie a exportului de armament. Programul a fost suspendat la Marsa si pornit de la 0 la Mizil. Mizilul producea tancuri si, pentru civili frigidere ecologice – o linie modernizata. Au fost oprite tancurile si frigiderele, iar azi acolo zac in lazi componente de 40 milioane de dolari pentru MLI. In acelasi timp, la Marsa au ramas pe drumuri cateva mii de muncitori. Motivul? Marsa producea in timp ce Mizilul consuma.

Comisionul cel gras se face la cumparare. Reparatiile, resaparile, astea da! produc comisioane, mai ales daca achizitionezi inutilitati. Asa se face ca dupa 10 ani si 4,7 miliarde de dolari, avem lazi cu resturi, niste avioane si elicoptere care zboara ele, dar nu ne ajuta la integrare. Dar poate ca ne ajuta sa ne aparam, cat de cat, de inamici mai mici, pana la o inzestrare adevarata, nu-i asa?, va veti intreba dumneavoastra, neincrezatori in dezastrul pe care-l descrisei. Pai, n-are rost sa facem noi evaluarile.

Faceti-le voi: ungurii au 20 bucati avioane atac F16 si 24 avioane de lupta si bombardament Grippen (Saab); la sol stam, insa net mai bine: in timpul penultimei mineriade (1999), cand cohortele lui Cozma se indreptau de nestavilit asupra capitalei, Constantinescu a hotarat sa fie scoase tancurile. De la Craiova au fost pregatite 16 bucati, dintre care vreo 10 n-au reusit sa treaca de poarta unitatii, iar pana la destinatie, adica la 60 de km, au ajuns 2. Asa ca raspunsul la aceasta intrebare cred ca l-a oferit deja celebra reclama „Dormi linistit, Armata lucreaza pentru tine”. Pai asta seamana a sabotaj – veti sari voi, cititori cel putin la fel de onesti ca noi – daca de o suma egala cu jumatatea datoriei externe ne-am ales cu ace, brice si carice! Corect. Iar sabotorii au fost identificati de puzderia de articole publicate de presa – inclusiv de Academia Catavencu. Sunt de notorietate cazurile lui Athanasie Stanculescu, Popa Florentin – considerat a fi marele campion, gral Zaharia – cel care i-a succedat la inzestrarea armatei cat timp Popa Florentin s-a mutat secretar de stat pe probleme militare la Ministerul Industriilor; mai recent, dl. Decebal Ilina si-a depus si domnia-sa semnatura pe o serie de contracte dintre cele mai favorabile integrarii in gasca spagarilor.

Dar aceste persoane sunt importante in primul rand pentru ca ele creaza partia legala pentru stolul de comisionari care indatoreaza tara pentru a-si produce comisioanele de importatori. O figura aparte ramane dl. Popa Florentin, care joaca si la aceasta categorie. Domnia-sa este cercetat pentru conturile din Elvetia si presupusa firma inscrisa pe numele fiicei in Ungaria; se vorbeste despre un comision de 5 milioane de dolari la un singur contract.

De asemenea nu ne-a scapat relatia speciala – pe care au consemnat-o unele articole – pe care ar fi avut-o, intre altii, cu aghiotantul sau Mugurel. N-am comenta noi chestia asta, daca in pozitia in care se afla – controlul achizitiilor militare – pidosnicia nu l-ar fi expus santajului unor comercianti de arme si, se presupune, al unor servicii speciale.
Despre Naor – fostul amiral israelian, devenit unul dintre cei mai importanti smecheri de armament pe relatia cu Asia si Africa – se povesteste ca a exhibat o fotografie in care se putea observa cum pistilul Florentin se odihnea in caliciul lui Mugurel. Chestia asta l-a costat o arestare intempestiva, iar in inchisoare a fost violat prieteneste de colegii de celula, ca nu cumva sa rateze mesajul. Dar, daca revenim la cei aflati inca in libertate, sa stiti ca viata nu le e usoara nici acestor comercianti. Adica nu credem ca e la indemana oricui ca pentru un contract de 10 milioane de dolari nu numai sa nu se organizeze licitatie, ci sa-ti apara numele srl-ului in anexele secrete ale unui act normativ (Hotararea 211/2000, reinnoita in 2001, pentru instalarea de sisteme de protectie si paza la Ministerul Apararii) Deci, e vorba despre firma UTI. Iar in afara de aceasta firma mai sunt vreo 30 de SRL-uri care au primit acreditarea MapN si au fost agreate de MAE pentru comert cu armament si alte bunatati.

Relatia cu NATO este moarte curata pentru aceste firme. Un contract serios, de cateva miliarde de dolari, cu cateva firme mari producatoare de echipamente pentru NATO nu mai lasa loc tunurilor de cateva sute de milioane cu parteneri din regiune. Va puteti imagina ce resurse arunca in joc famiglia asta ca sa blocheze relatia cu clubul atlantic. Unul dintre premierii romani a recunoscut, dupa cateva luni de la instalare, intr-un context intim, ca a incercat dar n-a reusit sa le sparga reteaua. Ceea ce este mai nasol este ca recent, transnistrienii au semnat cu Moscova un acord de partaj pentru depozitele de armament ale Armatei 14. Ele sunt, in prezent, scoase la vanzare. Zeci de tone de Kalashnikoave&co pe care – minor inconvenient – nu le pot vinde chiar ei. Intermediarii sunt chiar firmele de genul celor pe care vi le-am descris. La ora asta zumzaie la Tiraspol, alaturi de toti Naorii Terrei. Cu precizarea ca trebuie sa imparta castigurile cu Moscova.

In tot acest timp, Romania ar dori sa intre in NATO. In acest scop, unii politicieni responsabili au inteles care este raspunsul corect in problemele de inzestrare. Stim, aici o sa radeti, n-avem ce face, este vorba chiar de Ion Iliescu. Presedintele urma sa faca o vizita in SUA in septembrie. Stabilise, intre alte intalniri cu sarmale, si o lista de contacte cu reprezentanti ai marilor producatori din industria de aparare – alde Mc. D. Douglas, General Dynamics si altii. A urmat, in loc de vizita, 11 septembrie. Dupa care, a urmat in loc de Iliescu, in vizita, Adrian Nastase. Care nu s-a intalnit cu nici unul dintre cei de pe lista presedintelui. La intoarcere din State, premierul a facut un popas la Londra. Aici urma sa se consume un moment istoric pentru relatiile Romaniei cu NATO: era pregatit un contract mamut de coperare cu BeA Systems – (un concern multinational european care include companii germane, franceze, suedeze) recte cheia pentru NATO. Romania se dota si devenea producatoare si exportatoare de produse ale industriei de aparare, in calitate de partener cu BeA Systems. (vom prezenta intr-un armagedon viitor detalii ale contractului). Ei bine, Nastase n-a semnat nimic. Au semnat cehii, dupa o saptamana. Din toata oferta, au mai ramas doua fregate britanice, care costa cate 500 milioane de dolari fiecare. Nici aici nu intelege dl. Nastase ce se intampla. De aceea ne framanta o ultima intrebare: dle Nastase, credeti in NATO?

Mircea Toma (Academia Catavencu)

P.S. Pana la urma am intrat in NATO nu datorita performantelor partidului-stat PSD, ci datorita evenimentelor din 11.09.2001. Pentru romani ramane intrebarea: cei care au furat din avutul public dupa ’89 vor fi condamnati vreodata?

Citeste si articolele:

• Stenogramele PSD (II)
• Din culisele urmasului PCR: stenogramele PSD (I)
• Sex si santaj in Famiglia PSD
• Raportul Armaghedon: jaful PeSeDist