Un maghiar de viţă Nobelă

duminică, noiembrie 6, 2022 20:07
Posted in category Literatura

Imre Kertesz, Drapelul englezImre Kertesz, Drapelul englez (proză scurtă)

Recunosc, m-am apropiat cu greu de cărticica de proză scurtă a lui Imre Kertesz, premiantul Nobel, promoţia 2002. I-am dat târcoale săptămâni în şir, am amuşinat pagini la întâmplare, dar organul lecturii nu s-a lăsat înduplecat.

Erau, desigur, şi micile mele prejudecăţi despre dramele decantate din suferinţa lagărelor sau despre poveştile extrase din nenorocirile intelectualului oprimat de porcăriile ideologice ale secolului trecut.

Şi, bineînţeles, colac peste pupăză, o motivaţie a juriului suedez care suna cam aşa: „o operă scriitoricească în care se afirmă fragilitatea experienţei individului faţă-n faţă cu capriciile barbare ale istoriei”, adică tocmai ce vă spuneam: evreu, maghiar, Auschwitz, deci Nobel.

Numai că într-o zi m-am enervat cumplit, apoi m-am calmat şi l-am citit pe Imre Kertesz. Era cu totul altceva. I-am simţit drama etalată graţios, i-am savurat suferinţa sublimată derulându-se baroc într-o frază nisipoasă, cu interstiţii pline de amintiri purulente care se spărgeau scoţând la iveală o istorie personală tăvălită copios prin dramele colective ale secolului 20.

Aşa că, dacă veţi depăşi pragul de rezistenţă faţă de literatura suferinţei, la finalul celor trei proze scurte, Drapelul englez, Căutătorul de urme şi, mai ales, Proces-verbal, veţi descoperi scriitura tragică a unui autor care se plimbă prin destinul său cu un aer rătăcit, meditând precum un Kafka resemnat la feluritele forme ale mumificării umane.

Şi clar, omul acesta nu este, aşa cum am crezut, un produs standard al industrializării suferinţei; nu e nicidecum un cerşetor de indignare publică şi un beneficiar întâmplător al modei literare ce se hrăneşte din mărturiile supravieţuirii. E chiar un autentic scriitor maghiar şi evreu care mărturiseşte curajos că „experienţa tragică a Holocaustului s-a transformat astăzi într-o industrie rentabilă, plină de clişee”. (Alin Ionescu, „Academia Caţavencu”, nr. 673/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu