200 000 de romani deportati in lagarele sovietice din vina Regelui Mihai

duminică, august 14, 2016 10:45
Posted in category Istorie

200 000 de romani deportati in lagarele sovietice din vina Regelui MihaiDe ce merită lins în fund, la tembelizor, fostul rege Mihai: 200 000 de romani, dintre care 72 000 de sași, deportati in lagarele sovietice din vina autorului loviturii de stat de la 23 august 1944

La 23 august 1944, Regele Mihai a ordonat încetarea focului înaintea semnării armistiţiului care s-a semnat abia la 12 septembrie 1944

La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Proclamaţia Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru că armistiţiul cu sovieticii nu era semnat, ruşii au continuat să captureze militarii români. Aşa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre aceştia au fost internaţi în lagărul de la Balţi, din Basarabia, unde au murit de foame, sau de frig, de boli, sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietică, între ei numarându-se şi maiorul Alexandru Bârladeanu. Criticii actului de la 23 august 1944 (şi nu sunt puţini) îl consideră, unii ca „act de înalta tradare”, iar alţii ca o „gravă eroare politică”. Şi unii şi alţii au dreptate, el a fost atât un act de înaltă trădare, cât şi o gravă eroare politică cu multiple implicaţii şi consecinţe nefaste pentru România.

Susţin, şi li se dă dreptate, că Mareşalul Antonescu trebuia lăsat să încheie şi să semneze armistiţiul, deoarece el îl negociase şi putea să impună ruşilor, prin puternica sa armată de un milion de oameni, un alt mod de acţiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu şi capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnării armistiţiului cu ruşii, România a pierdut baza juridică şi morală a apărării drepturilor sale, s-a dezonorat singură.

Capitularea necondiţionată a însemnat un dezastru naţional, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioadă de timp. Alături de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagărelor sovietice de prizonieri după 23 august 1944, au mai fost deportaţi în U.R.S.S. peste 20.000 de alţi români şi 72.000 de cetăţeni români de etnie germană. Prin nesemnarea armistiţiului şi capitularea necondiţionată, România şi-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de ţară cobeligerantă, deşi a fost a patra putere militară participantă la înfrângerea Germaniei.

În decurs de un deceniu şi jumatate, după 23 august 1944, România a fost furată de către ruşi de cel puţin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin „armistitiul” dictat de Moscova. Semnarea armistiţiului cu U.R.S.S., care conţinea destule condiţii împovărătoare pentru România, faţă de armistiţiul negociat cu Antonescu, a fost tărăgănată pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata Română si Armata Sovietică a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a făcut ca Armata română să se angajeze singură în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reuşind ca, până către jumătatea lunii septembrie, să respingă de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusă, trupele germano-ungare.

„Antonescu reprezenta România, voi nu reprezentaţi pe nimeni!”

Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Mareşalul Antonescu este şi răspunsul dat de Molotov lui Lucreţiu Pătrăşcanu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia română pentru semnarea armistiţiului. Când Pătrăşcanu a întrebat de ce condiţiile de armistitiu impuse de catre U.R.S.S. României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a răspuns: „Antonescu reprezenta România, voi nu reprezentaţi pe nimeni”. Dar orice trădare se plăteşte scump, iar preţul trădării a venit destul de repede. Primii care au resinţit consecinţele au fost generalii M. Racoviţă şi Gh. Mihail. Primul ajunsese ministru de război, iar al doilea, Şef al Marelui Stat Major şi ambii facuseră parte din comitetul militar care răspundea de implementarea deschiderii „Porţii Iaşilor”.

Către începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata română a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împarţită la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie şi înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atribuţiile celor doi generali trădători au fost serios ştirbite.

Răsplata trădării a continuat. După razboi, atât generalul Racoviţă, cât şi generalul Aldea, au fost întemniţaţi; primul la închisoarea din Sighet, unde a murit în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde a murit în 1949. Probabil că regimul comunist nu a dorit să se afle de trădare şi de modul în care a ajuns la putere. Regele Mihai a plătit cel mai puţin, proporţional cu dispreţul de care s-a bucurat faţă de ruşi şi comuniştii interni. Prea puţin se întreabă de ce Stalin i-a acordat lui Mihai „Ordinul Pobeda” (Victoria).

Fragment dintr-un material mai amplu intitulat Un rege care și-a trădat țara

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

4 Responses to “200 000 de romani deportati in lagarele sovietice din vina Regelui Mihai”

  1. Livia says:

    august 14th, 2016 at 14:10

    Acolo se PREA poate să fi dispărut și fratele tatălui meu, Moise din nefericire pentru că noi nu mai Știm Absolut, Absolut nimic de el ?

  2. micsa ileana says:

    august 15th, 2016 at 1:25

    Tatal meu MICSA  NICOLAE a fost 7 ani prizonier la rusi,ceea ce a indurat el acolo nu se poate descrie in cuvinte ,eu cum aflu cine sint vinovatii si cine nu vrea sub nici o forma sa-si cinsteasca adevaratii eroi !legea 221/20009 a fost anulata de kovesi,plx 244/2011 sta dosit de parlamentarii care-si voteaza lor drepturi cu nemiluita,asta-i tara in care traim !!!!!!!?????

  3. georgedefalciu says:

    august 18th, 2016 at 20:00

    Fostul rege traeste , acum in fata morti poate sa-si usureze sufletul . In ce prioveste urmasii lui stim ca sunt bine sustinuti de PSD, stie fostul rege dece.

  4. Sachelarie Pavel says:

    august 20th, 2016 at 13:21

    Aveti dreptate intrutotul deoarece asa s-a intamplat. Dar analiza nu este completa. Sarcina M.S.Regelui Mihai I, era sa scoata tara din razboi ,sa intoarca armele impotriva armatelor Germane si Ungare, si sa treaca la atac in West pentru eliberarea Transilvaniei cedata Ungariei prin tratatul dela Belvedere. Arresatrea Maresalului Ion Antonescu, a produs un vid de conducere a armatelor romane, si numirea a doi generali tradatori infruntea acestora a dus la luarea in prizonierat a celor 170000 de ostasi romani fara lupta, acestia fiind cu arma la picior. Vina principala de care se face vinovat cineva, sunt numai ofiterii superiori din Marele Cartie General care nu au stiut ce sa faca in aceasta situatie. Mai mult capitala Romaniei Bucuresti, a fost aparata potrivit planurilor de operatii emise de Maresalul Ion Antonescu, iar atacul din west pentru eliberarea Transilvaniei s-a facut tot pe baza planurior de operatii elaborate de Marsal. Cu alte cuvinte, Marele Cartier General trebuia sa elaboreze planuri de operatii in contextul decretului Regal amis de M.S. Regele Mihai I. Aceste din urma nu avea datoria sa faca si acele planuri operationale. Aceasta a fost realitatea acelor Vremi. Sachelarei

Adauga un comentariu

*

orange.ro

Ro2.ro - Promovare si statistici web Free PageRank Checker