Bastarnu’ l-aţi omorât, da’ cu celtu’ ce-aţi avut?

duminică, iunie 17, 2018 9:40
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorUn timp, dacii au luptat cu celţii: când împotriva lor, când alături de ei, după caz. Mai bine de două secole, până la apariţia marelui Burebista, dacii şi celţii au întors armele de nenumărate ori, mai toate bătăliile directe fiind urmate de fructuoase asocieri în vederea comiterii infracţiunilor de jaf, tâlhărie, năvală şi omor asupra vecinilor din sud. Colaborarea cu celţii a fost însă umbrită de colaborarea cu bastarnii. Bastarnii erau germanici şi, ca orice nemţi care se respectă, puneau multă seriozitate în actul prădării. De obicei, după ce-i însoţeau la jefuirea Moesiei, strămoşii noştri se declarau jefuiţi la împărţirea uzufructului. Aici, în acest moment deliberativ, contabilitatea bastarnă îi scotea din minţi pe daci.

Războaiele cu bastarnii au ţinut multă vreme capul de afiş al evenimentelor carpatice din secolul doi î.e.n.. Patima pe care beligeranţii o puneau în aceste preocupări reiese din povestirea scriitorul antic Justinus. Se pare că regele get Oroles şi-a pedepsit soldaţii înfrânţi de bastarni într-un mod – hai să-i zicem – bestial. Adică i-a obligat să fie servitorii propriilor neveste, până la proxima victorie. Cum soţiile gete erau renumite pentru bogata lor imaginaţie – lucru mărturisit de absolut toţi năvălitorii care s-au nimerit să ne fie strămoşi – victoria n-a întârziat prea mult. Într-o luptă scurtă şi crâncenă ca o ambuscadă, în care mai mult au luptat defileul, gravitaţia şi bolovanii, supuşii lui Oroles i-au storcit literalmente pe bastarni şi s-au eliberat astfel de teroarea sexului frumos. (“Academia Caţavencu”, nr. 462/2000)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu