Cel mai hobbit dintre pământeni

duminică, septembrie 16, 2018 12:50
Posted in category Educatie

Lord of the Rings“Războiul stelelor” a fost un eşec. Asta nu o să auziţi niciodată. Şi tocmai din cauza asta, unii s-au gândit să mai încerce. Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring (Stăpânul inelelor. Frăţia inelului), 2001, prima parte a trilogiei Lord of the Rings , este un film de trei ore. Luaţi-vă, deci, haine de schimb la dumneavoastră şi încărcătorul de la mobil. Nu e SF, e mai degrabă un fantasy. Şi în acealşi timp e un pretext ideal pentru a merge la un cinematograf cu sacoşa de floricele.

Subiectul filmului nu îi va obosi pe copii decât la început, când se povesteşte contextul imaginar-istoric al acţiunii. În ansamblu, subiectul e că nişte indivizi umani trebuie să distrugă un inel puternic pe care vrea să pună mâna un duh al întunericului. Asta face filmul nu un quest, în care personajele pleacă în căutarea unui lucru, ci mai degrabă un anti-quest, în care ele vor să scape de ceva.

Personajele astea se împart în trei categorii: personaje urâte şi proaste, personaje frumoase şi deştepte şi personaje simpatice şi puţin eficiente. Dacă tot e vorba de personaje, sunt de menţionat zecile de orci, troli, hobbiţi, demoni, elfi, vrăjitori şi vrăjitoare, pitici de grădină, peşteră şi pădure, mutanţi cu alură de predatori şi oameni. Oamenii, între noi, oamenii, fie vorba, sunt cei mai plictisitori în film. În schimb, au toţi ochii albaştri, de parcă ar fi ieşit din castingul pentru “Dune”.

Efectele sunt speciale chiar dacă săbiile care zboară prin aer fac “clinc” şi nu “vroom”, ca în “Star Wars”. Soundtrack-ul e spectaculos, în sensul Enya al cuvântului, iar scenele de luptă sunt punctate de cor şi timpane pentru că ritmurile techno a la Matrix nu şi-ar fi găsit locul în epocă. Calculatoarele şi regizorul şi-au făcut bine treaba. Creaturile se mişcă foarte natural, iar unele ucid de-a dreptul graţios, peisajele naturale sunt aproape româneşti, dar …

Totul se sfârşeşte exact când te aşezi mai bine pe partea neamorţită. Filmul se termină şi rămâi aşa, ca un tramvai în faţa depoului. Nu ştii ce se întâmplă cu personajele ajunse la jumătatea drumului. Asta e culmea la filmul ăsta: după aproape trei ore de stat în scaun, simţi nevoia de a mai sta, dacă nu încă trei ore, măcar până când se termină de-a binelea. (“Academia Caţavencu”, nr. 534/2002)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

One Response to “Cel mai hobbit dintre pământeni”

  1. „Beautiful Mind” într-un „body-building” sănătos | A șaptea dimensiune says:

    septembrie 23rd, 2018 at 14:28

    […] Cel mai hobbit dintre pământeni […]

Adauga un comentariu