Cioclii PSD ai justiţiei din România – 30 de ani în care mafioţii din PSD au luptat împotriva justiţiei

miercuri, decembrie 25, 2019 16:06
Posted in category Justitie

Justitie asasinataÎn şedinţa comună a celor două camere din 7 mai 2003, s-a votat alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, numit în continuare CSM. Puterea (PSD-ul adică – n.m.) şi-a dat măsura firească a unanimităţii, iar Opoziţia a cârâit anemic şi s-a contrazis pe sine alarmant.

Petre Roman a zis că “nu Curtea Supremă de Justiţie s-a pronunţat, ci comisiile juridice în locul acesteia (…) Prin aceasta deschidem o cale greşită, o cale nedemocratică, o cale periculoasă, şi am dorit să vin la această tribună pentru a firma în faţa dumneavoastră acum că ne dăm votul. Ne vom da votul pentru doamnele şi domnii care au fost propuşi pentru CSM, pentru că dumnealor sunt oameni care şi-au dovedit competenţa, profesionalitatea, verticalitatea în justiţie”.

Aşadar, Roman a ales să voteze o cale discreţionară şi eronată, dovedind că Opoziţia nu este decât o nuanţă de serviciu a Puterii. Când se caţără pe un rahat cu moţ, cameleonul împrumută întotdeauna culoarea moţului.

Sinistra Justiţiei, Rodica Stănoiu (fost ministru PSD al Justiţiei, în guvernul puşcăriaşului Adrian Năstase; turnătoare la Securitate – n.m.), s-a răstit la parlamentari că e complet neavenit să se discute despre cum s-a votat lotul CSM, de vreme ce votul este secret.

“Comisiile juridice nu aveau a valida nişte condiţii prevăzut de lege, pentru că atunci nu se mai trecea la vot. Erau îndeplinite condiţiile perfect. Sunt îndeplinite condiţiile, candidaţii au trecut, şi cu asat nu mai era necsar votul. Votul şi mai ales votul secret are întotdeauna această finalitate – îl obţii sau nu îl obţii. Ai o majoritate, ai trecut sau nu ai trecut. A-l pune în discuţie, mai ales din partea noastră, a parlamentarilor, mi se pare absurd.”

Ca de obicei, Stănoiu operează cu coasa. Mie, ca cetăţean român, mi-e imposibil să diferenţiez între Stănoiu şi Moarte. Ele acţionează diferit, dar ravagiile rămase în urma intervenţiei lor sunt aceleaşi. Stănoiu a asasinat dreptatea din ţara asta şi, câtă vreme o să stea proţăpită în loja Justiţiei, cu coasa în mână, România n-o să pupe justiţie europeană.

În acest moment (era 2004 – n.m.) de doliu pentru ţară, CSM este o instituţie profundamente ilegală. O demonstrează cu legea în mână avocatul Aurelian Pavelescu, într-o carte-rechizitoriu, Magistratura împotriva statului de drept, apărută recent. Argumentele lui Pavelescu sunt zdrobitor de simple: CSM reprezintă instituţia centrală a autorităţii judecătoreşti; esenţa acestui principiu emană din patru articole din Constituţie; principiul spune că o instituţie precum CSM se compune prin lege organică; or, CSM a emanat (în 2003, cu PSD la guvernare – n.m.) printr-un simplu regulament de funcţionare; în esenţă, “România se defineşte şi la această oră (era 2004 – n.m.) drept stat organizat în frauda Constituţiei”, dă verdictul Pavelescu.

Lotul CSM este compus (era compus în 2004 – n.m.) din cel puţin câţiva procurori de-a dreptul penali. Ilie Picioruş, procuror-şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, şi Alexandru Ţuculeanu, procuror în cadrul Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, sunt de departe cei mai maculaţi membri ai CSM.

Cu Ilie Picioruş în CSM, Justiţia stă cu un picior la terapie intensivă, la morgă, în cimitir sau în infern.

Ilie Picioruş a îngropat cazul Tărău, împreună cu rămăşiţele pământeşti ale procurorului Cristian Panait, o victimă colaterală a Epocii Stănoiu.

Îngropând cazul Tărău, Picioruş l-a dezgropat pe Lele, ca procuror corupt. Lele l-a arestat pe mafiotul Tărău, sponsorul lui Năstase.

Ilie Picioruş l-a anchetat pe disidentul Gheorghe Ursu, pentru o pretinsă deţinere de valută. L-a anchetat mort. La acea dată, Ursu fusese deja asasinat de bestiile Securităţii comuniste, printre care a copilărit Picioruş şi printre care şi-a desăvârşit inconfundabilul său stil de gropar de erori ale Puterii.

L-a anchetat pe Ursu, împreună cu Ţuculeanu. Ursu a murit pe 17 noiembrie 1985. Ancheta a început la patru zile după deces. Picioruş are o irepresibilă atracţie pentru cadavre. Şi pentru că Puterea (PSD – n.m.) va muşamaliza la nesfârşit cazurile de moarte şi erori judiciare, Picioruş trebuie recompensat, şi nu oricum. Picioruş trebuie să devină membru al CSM, la recomandarea Coasei din fruntea Justiţiei.

Picioruş a îngropat dosarul de furăciuni şi de uriaşe deturnări de fonduri de la sediul Ambasadei României de la Paris, găzduit în L’Hotel Behague, care este o clădire de patrimoniu european. Neregulile de acolo au făcut obiectul unui dosăroi, de dimensiuni cosmice, al Curţii de Conturi.

Din palat s-a furat inclusiv aurul care acoperea stucatura, fiind înlocuit cu aurolac, adică bronz auriu. Asta, pentru ca aurolacii Puterii (PSD-iste, n.m.) să-şi poată priza liniştiţi drogul slugărniciei. Asta pentru ca ambasadorul de atunci al României la Paris, traseistul Caius Traian Dragomir, să fie făcut freş printr-un masaj cu piciorul de serviciu al Justiţiei, Ilie Picioruş. Asta pentru ca Marin Mitriş, fost secretar de stat în MAE, să iasă curat, pentru a rămâne în rezerva eternă de cadre a Puterii. Asta pentru ca o coţofană de arhitectă precum Mihaela Conta, care a ciugulit foiţă de aur şi fonduri în valoare de 1 milion de dolari, să rămână o clientă de serviciu pentru eventuale furăciuni şi mai mari.

Abia când palpezi un milion de parai (dolari – n.m.) demonstrezi că eşti un hoţ serios, muncitor şi responsabil şi că Puterea lui Năstase pe-o mână cu Justiţia Morţii se pot bizui la nesfârşit pe tine. În concluzie, soluţia dată de Picioruş în dosarul Paris Ambasadă a fost una de un românism autentic şi de un patriotism firesc: de neîncepere a urmăririi penale.

Procurorul Ţuculeanu este acuzat că a emis abuziv mai multe mandate de arestare în timpul marii mineriade din iunie ’90. Numele lui este tatuat cu sânge în raportul întocmit de Monica Macovei, preşedintele Comitetului Helsinki şi expert în problema drepturilor omului pe lângă Consiliul Europei.

Ţuculeanu a muşamalizat dosarul Valeologia, o societate de acoperire a mafiei ruse, care a devalizat visteria Bancorex cu peste 200 de milioane de dolari. În dosarul Valeologia au fost acuzaţi Dan Pascariu şi Răzvan Temeşan. Soluţia lui Ţuculeanu a fost de neîncepere a urmăririi penale.

Ţuculeanu a dispus arestarea lui Mugur Ciuvică, fost consilier al lui Emil Constantinescu, pentru suspiciunea că ar fi întocmit raportul Armaghedon II. Scandalul arestării abuzive a lui Ciuvică s-a lăsat cu măsuri draconice. Ţuculeanu a fost demis din funcţia de adjunct al procurorului general al României şi avansat în Parchetul de de lângă Curtea Supremă de Justiţie. Împreună cu Picioruş. La bine şi la rău. Piciorul în fund a fost un firesc salt înainte.

Un alt membru al lotului CSM este Vasile Alixandri, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Bacăul l-a dat pe Hrebenciuc, l-a creat pe Iacubov şi i-a inventat pe fraţii Sechelariu. Bacăul reprezintă mijlocul celui mai mare bazin electoral al PSD din România, fără de care Puterea iliescioto-năstăsească ar fi de neconceput. Bacăul este vârful de lance al celei mai active şi vizibile mafii din România. Şi, pentru toate acestea, trebuia ca reprezentantul lui în CSM să fie un magistrat pe măsură. Şi a fost mai mult decât atât. Şi este – ce asemănare oribilă de nume – Vasile Alixandri.

Um maestru al măsluirilor, muşamalizărilor şi scamatoriilor Coasei, în cazuri în care a fost implicat şi acuzat primarele Bacăului, Dumitru Sechelariu, acesta este Alixandri. Par examplu, în dosarul apartamente-date-pe-o-diplomă-de-bacalaureat-falsă-din-cap-până-în-picioare, persoana reclamată este primarele Sechelariu. De vreme ce şi-a luat diploma pe neve şi nu are studii liceale, infractorul Seche a trebuit să dea apartamente pe daiboj.

IGP şi Ministerul Educaţiei Naţionale au mimat că fac o anchetă de oha. De la IGP, dosarul a terizat în braţele Poliţiei Bacău. Numai că taman şeful Poliţiei s-a căpătui şi el cu o vizuină, exact în acelaşi sezon în care erau unşi cu apartamente şi falsificatorii de la Inspectoratul Şcolar.

Vasile Alixandri de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a zis că, “dat fiind caracterul secret al anchetei”, nu poate ajuta presa locală, “în tentativa de a dibui modul în care poliţiştii au curăţat această afacere”. Afacere îngropată în cele din urmă cu o grotescă soluţie de neîncepere a urmăririi penale.

Legea organizării judiciare nu stabileşte competenţele CSM, în care se face, practic, judecata judecatorilor şi procurorilor. Şedinţele de lucru ale CSM, în care se propun numiri şi demiteri din funcţii, sunt prezidate de sinistra Stănoiu. Coasa nu votează, dar paralizează prin simpla ei prezenţă fizică şi spectrală, aşa cum s-au plâns nu o dată magistraţii. Prezenţă morbidă, care îi poate influenţa profund pe cei doi ciocli ai CSM, Picioruş şi Ţuculeanu.

Raportul de ţară al UE, din noiembrie 2003, concluzionează că “ministrul Justiţiei deţine puterea directă asupra numirii judecătorilor. În absenţa unor reguli precise în repartizarea cazurilor spre judecători, preşedinţii de instanţe au o influenţă considerabilă asupra acestora”.

În România, speranţa de viaţă este neglijabilă, iar cea de dreptate, nulă. În România, Justiţia a fost asasinată de Moarte. Iar numele ei este Stănoiu. (“Academia Caţavencu”, nr. 635/2004)

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu