Cum a căpuşat ciuma roşie, şi apoi a vândut pe nimic, Sidex Galaţi, cel mai mare combinat metalurgic din Europa de Est

marți, iulie 17, 2018 10:22
Posted in category PSD = PCR

PSDIată, mai jos, un material din 2001, atunci când România nu era membră NATO şi UE, dar la Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria era doi siniştri, care au asasinat, la propriu, această ţară: KGB-istul criminal Ion Iliescu, respectiv puşcăriaşul mafiot Adrian Năstase.

Pentru îngroparea SIDEX-ului se depun mari eforturi (era în 2001 – n.m.)

După împărţirea ciolanului întreprinderilor aflate în custodia statului, guvernul Năstase a demarat în forţă acţiunea SIDEX. Aici, în perioada de tristă amintire a FPS-ului Radu Sârbu, poziţia firmelor-căpuşă de pe greabănul mamutului fusese puţintel deranjată. Deranj, adică diluarea densităţii, în Consiliul de Administraţie al SIDEX a trompiţelor SIDEX INTERNAŢIONAL, BALI şi SIDERMAN. Cel mai dureros a fost momentul eliminării accesului firmei SIDERMAN la deciziile manageriale ale SIDEX. Decizii extrem de importante, odată ce vorbim despre soluţii care să permită menţinerea ratei de un milion de dolari pe zi pierdere. Cineva trebuia să menţină hemoragia, cât să-i asigure a judicioasă direcţionare.

SIDERMAN a fost tumora cerebrală care a determinat asocierea combinatului cu trustul BALI, moşind naşterea firmei mixte SIDEX INTERNAŢIONAL. Cum nu ne îndoim că aţi mai citit despre toate acestea, nu vom mai aminti aici decât faptul că intermediarul SIDEX INTERNAŢIONAL practica nişte comisioane pentru intermedierea afacerilor SIDEX de câteva ori mai gogonate decât alte case de comerţ. Or, până în 2000, atât SIDERMAN cât şi SIDEX INTERNAŢIONAL fuseseră îndepărtate de milionul de dolari pe zi pierdere.
Ei, dar se regrupară pesedereii (= PeSeDeii) rapid şi, la câteva luni de la recuperarea guvernării, s-au îngrămădit din nou în creierul combinatului. Şi asta ca să mai sugă iute-iute până la de-acu’ inevitabila privatizare. La începutul anului 2001 s-a constituit comisia de privatizare, în care-l regăsim pe principalul motoraş pedeserist al reformei, ministrul Ovidiu Muşetescu. Agenţia acestuia, cu un nume pe care istoria nu-l va reţine (APAPS), a produs, pe lângă caietul de sarcini pentru privatizare, şi noul Consiliu de Administraţie al SIDEX. Cine credeţi că a apărut pe puntea de comandă a gigacombinatului? Exact firma privată SIDERMAN, cea care a parazitat SIDEX. Dar haideţi să deschidem cu bisturiul structura internă a firmei SIDERMAN. Pe cine găsim printre asociaţi? Pe domnul Sandu Florentin, deputat PDSR (= PSD) de Galaţi, pe Dumitru Nicolae, primarul PDSR al Galaţiului şi fost director general al combinatului, pe Viorel Munteanu, directorul institutului de proiectări şi alţi foşti directori ai combinatului. Vedeţi că n-au trecut degeaba 10 ani de tranziţie? Dacă la începutul perioadei firmele-căpuşă ale directorilor marilor combinate fiinţau doar ca parteneri de afaceri ai instituţiei parazitate, azi (în 2001 – n.m.) au promovat ca membri în chiar centrul decizional al întreprinderilor de stat.

Revenind la Consiliul de Administraţie, îl descoperim pe dl. Dan Nicolae Şoiman tronând în respectabila funcţie de preşedinte. Acolo unde îl aşezase taman Radu Sârbu, pe vremea când dl. Şoiman încă nu-şi depusese cererea de intrare în PDSR. Poziţia dlui Şoiman este dependentă de căpetenia absolută a partidului de guvernământ PDSR (= PSD) în regiunea Galaţi, respectiv senatorul Plătică Vidovici. Aţi mai văzut vreodată plătică-căpuşă? Ei bine, sunteţi norocoşi, pentru că, iată, dl. Vidovici este o plătică proprietar al firmei MIMS, firmă care, între altele, a supt şi ea nişte tablă de la combinat. Bine-bine, veţi spune, dar ce vă face să credeţi că dl. Vidovici nu e un cetăţean onest, cu firmă, baston şi cravată? Păi, ne uităm şi cu cine este domnia-sa asociat în firma MIMS … Cu un cetătean la fel de onest, care poartă numele deja familiar de Maricel Păcuraru.

Ce spune dosarul numitului Păcuraru, dosar care nu apucă să prindă praf la noi în redacţie: în urmă cu două săptămâni, aţi avut prilejul să citiţi în paginile noastre despre participarea dlui Maricel Păcuraru la demolarea Băncii Internaţionale a Religiilor (BIR). El a practicat o inginerie financiară elegantă care merită să fie amintită pe scurt aici: a împrumutat un milion de dolari pentru care şi-a lăsat garanţie o făbricuţă care valora cam un sfert din sumă; apoi, după ce n-a plătit niciun sfanţ, a anunţat BIR să-i reţină garanţia; în sfârşit, a venit rândul Băncii să simuleze că vrea să-şi recupereze banii prin vânzarea gajului, ceea ce s-a comis cât ai zice Maricel, pentru că Păcuraru s-a înfipt în calitate de cumpărător, prin alte firme, firme care au achitat un aconto de aproximativ 5.000 de dolari după care s-au oprit. Considerăm că performanţa de a cumpăra cu 5.000 de dolari un milion de dolari îl califică pe dl. Maricel la demnitatea de asociat al unui senator PDSR. Cum? Nu e suficient? Ei bine, atunci hai să adăugăm că pedigree-ul respectabilului conţine şi o condamnare penală la mai mulţi ani de închisoare, pedeapsă din care a efectuat câteva luni; dar, ce să vezi, când să se bucure omul de restul pedepsei, sare Constantinescu şi-i trage o graţiere, de să-şi bage minţile-n cap. Dar asta încă nu e totul. Ar mai fi un episod romantic, legat de o altă activitate profesională cu acelaşi caracter onest, când, fiind domnia-sa din nou înghesuit, a sifonat un autodenunţ plin de bule de aur. Ia ascultaţi ce declară la 4 septembrie 1996 în faţa procurorilor: “Generalul Medrea a cerut să-i dau 150 milioane de lei” … “de asemenea, la locuinţa lui Victor Opaschi (consilier prezidenţial al cârpei KGB-iste Ion Iliescu) a mai fost Munteanu Radu (fost deputat PDSR, fost şef OJT Timiş) care i-a dat din partea mea în mai multe rânduri suma de 150 milioane lei (echivalentul a 75.000 dolari); suma respectivă a fost dată atât în dolari cât şi în lei … în jurul datei de 1 martie 1996 m-am dus la locuinţa lui Victor Opaschi şi i-am dat cadou două ceasuri, unul de damă şi unul de bărbat, ambele din aur şi pot să le descriu … Victor Opaschi m-a condus la miniştrii Novac şi Cozmâncă cărora le-am prezentat ofertele mele de afaceri, dar nu au finalizat nimic până în acest moment … mai arăt că Victor Opaschi m-a prezentat şi lui Adrian Năstase pentru ca acesta să intervină în legătură cu convenţia cu SNCFR. (matrapazlâcul pentru care era anchetat) Lui Adrian Năstase nu i-am dat bani sau foloase materiale … m-am înţeles cu Viorel Ivanov (fost, pe vremuri, şmenar folosit de securiştii timişoreni, care încasa şpăgi de la persoanele care aveau nevoie de vize) să-i dăm lui Bebe Ivanovici suma de 50.000 de dolari … ei mi-au spus că i-au dat banii şi că acesta le-a şi dat nişte numere de telefon din Bulgaria şi Iugoslavia pentru ca noi să încheiem afaceri. Pe de altă parte, trebuie să semnalăm că tot în 1996 un alt penal – Alexandru Răducanu/SANCA – dădea o declaraţie care semăna aproape ca două picături de otravă cu cea reprodusă mai sus; regăseam atunci aproape acelaşi “lanţ al slăbiciunilor” – Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Victor Opachi şi Ion Iliescu.

Poate că vă veţi întreba de ce v-am purtat pe atât de întortocheate căi ale destinelor unor gălăţeni. Am făcut-o pentru a vă ilustra pe ce anume teren pluteşte sau, mai bine zis, se scufundă combinatul SIDEX. Şi, dacă acceptaţi să ne însoţiţi la un chef, veţi avea imaginea societăţii româneşti post-revoluţionare. Suntem la Galaţi, restaurantul “Pibunni”, Pădurea Gârboavele, proprietatea consilierului PDSR Ionel Borcea, cu prilejul mixt al meciului România – Italia şi al aniversării dlui Plătică Vidovici. La chermeză i-am regăsit pe: colonelul Luca Iamandi, numit comandant al IJP pe vremea CDR, pe gen. Nicolae Ionescu, care se spune că-l va înlocui în funcţie pe anteriorul comesean; col. Luca a fost eroul unui moment hazliu, el intrând pe uşă deodată cu patronul Eugen Grosu, personaj pe numele căruia poliţia emisese în urmă cu puţin timp o ordonanţă de reţinere; Grosu, acuzat că ar fi prejudiciat SIDEX cu câteva miliarde bune şi abia eliberat din arest, a avut posibilitatea să participe la petrecerea prietenului Plătică pentru că a solicitat să fie pus în libertate fiind grav bolnav; el a avut ocazia să-l întâlnească la bairam pe Dan Şoiman, preşedintele ţepuitului SIDEX; o apariţie insolită a fost procurorul Dinu, favoritul PDSR pentru fotoliul de procuror-şef al Galaţiului, care a venit însoţit de – ehehei – Mariceeel Păcuraruuu; pentru a întregi pestriţul peisagiu, pe lângă primar, prefect, preşedintele Consiliului Judeţean, la petrecere a participat şi arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţia-sa Cassian Crăciun. Infractori, poliţişti, politicieni, popi şi, într-un cuvânt, societatea postsecuristică a unei caracatiţe mafiote ce cuprindea România. (“Academia Caţavencu”, nr. 489/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu