Paul Celan, cel mai mare poet de limbă germană din secolul 20

joi, octombrie 6, 2011 19:35
Posted in category Literatura

Paul CelanTeritoriul României pare sortit să producă genii, într-o ţară unde elitele sunt pervertite de balcanisme şi alte ‘ţigăneli’. Aşa se face că în România s-a născut Herta Muller, laureată, în 2009, a Premiului Nobel pentru Literatură. Iată şi câteva citate, din Herta Muller, despre România de azi, România securistului Dan Voiculescu, KGB-istului Ion Iliescu, infractorului Sorin Ovidiu Vîntu.

„O mulţime de oameni care au lucrat pentru Securitate se află acum în poziţii înalte, fără ca acest lucru să deranjeze pe cineva. Nu e un lucru important pentru societate.” Sau: „Aceşti oameni (securistii – n.m.) au câştigat atâta influență încât au reuşit să repună în funcţiune vechea reţea de putere, în care toţi se cunosc şi se servesc între ei. În România, dictatura trăieşte a doua viaţă. Fără ideologie. Fără socialism.”

Tot în România s-a născut şi Paul Celan, cel mai mare poet de limbă germană din secolul 20. Iată ce povesteşte scriitorul Ştefan Agopian, în ‘Academia Catavencu’, despre Paul Celan.

În 1994, revista ‘Luceafărul’, la care lucram din ’90, a intrat în faliment şi şi-a încetat plăţile. Uniunea Scriitorilor, care ar fi putut susţine revista, gâfâia şi ea, sufocată de lipsa banilor. Aşa că vreo opt luni am tras mâţa de coadă. Nu muream de foame, dar nici prea bine n-o duceam. Întindeam cum puteam o bursă Soros de o sută de dolari pe lună, dar gruel casei căzuse pe spatele neveste-mii. Asta până când într-o zi am văzut un anunţ în ‘România liberă’, prin care un nu ştiu cine îşi exprima dorinţa de a cumpăra cărţi şi reviste din perioada avangardei româneşti. Şi pentru ca anunţul să pară suprarealist, acel cineva îşi mai dorea, îndemnând la seriozitate, să cumpere revista ‘Agora’ şi câteva cărţi traduse din rusă şi apărute la Editura Cartea Rusă prin ’47 – ’48.

Aveam în bibliotecă, moştenite, cam tot ce-şi dorea, başca revista ‘Agora’. Mai puţin traducerile din rusă. Am sunat la numărul din anunţ şi mi-a răspuns un bărbat care vorbea stricat româneşte şi, cu chiu, cu vai, am reuşit să stabilesc o întâlnire la mine acasă pentru a doua zi.

Fix la ora pentru care convenisem, mi-a sunat la uşă, cum numai nemţii şi englezii o fac. Era un neamţ tinerel, de fapt un sas, care plecase de când era copil în Germania, de-aia vorbea atât de prost româneşte. Ca să repare acest handicap, venise însoţit de un prieten, tot sas, pe post de translator. I-am arătat ce aveam de oferit, zece cărţi, toate rare, două reviste, ‘Agora’, şi un număr din ‘Unu’. I-am cerut pe toată marfa 2.500 de mărci şi a scos banii fără să clipească. Îi vândusem cărţi rare, care-şi meritau banii, aşa că amândoi eram fericiţi. Ne-am despărţit aproape prieteni, mai ales că la sfârşit am oferit nişte ţuică drept aldămaş. Aveam banii în buzunar, eram fericit, cum spuneam, dar o întrebare ma tot rodea: de ce dracu’ îşi dorea un neamţ o revistă românească apărută în Bucureşti în mai 1947, într-un tiraj de 1.026 de exemplare?

Până la urmă m-am lămurit. În revista cu pricina, scoasă de Ion Caraion şi Virgil Ierunca, debutase cu trei poezii poetul de limbă germană Paul Celan. Nemţii aflaseră că Celan e cel mai mare poet al lor din secolul 20 şi ar fi dat oricât să pună mâna pe revista în care debutase. Puseseră!

Probabil vă întrebaţi ce căta Celan în ‘Agora’. E simplu. Celan, Pessach Antschel pe numele lui adevărat, s-a născut în 1920 la Cernăuţi (oraş românesc furat de tovarăşii ruşi, în urma pactului Stalin – Hitler, odată cu nordul Bucovinei – n.m.). A făcut şcoala în limbile germană, română, rusă şi ebraică. Două semestre a studiat medicina în Franţa. Când a început războiul s-a întors în ţară, tocmai bine ca să asiste la deportarea famililei în Transnistria. Părinţii i-au murit, el a scăpat ca prin urechile acului, ajutat de un industriaş român.

În 1945 s-a stabilit la Bucureşti, unde a lucrat la Editura Cartea Rusă, pentru care a tradus câteva cărţi. Aşa se face că a debutat în revista ‘Agora’, cu poezii în limba germană. În decembrie 1947 a plecat, tocmai la timp, în Austria, unde nu i-a placut şi, în iulie 1948, s-a stabilit la Paris. Grav bolnav psihic, după mai multe internări în clinicile psihiatrice pariziene, pe 20 aprilie 1970 s-a sinucis prin înecare în Sena. Cam asta e, foarte pe scurt, viaţa celui mai mare poet de limbă germană al secolului 20.

În final, câteva versuri din scrierile marelui poet născut în Cernăuţiul românesc.

Paul Celan – Anii de la tine la mine

Iarasi îti unduie parul când plâng. Albastrul ochilor tai
îl asterni pe masa dragostei noastre: un pat între vara si toamna.
Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregatit-o:
sorbim ceva gol, ceva de sfârsit.

Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,
si ne-ntindem mai iute bucatele:
noaptea e noapte, începe cu zorile,
alaturi de tine ma culca.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

3 Responses to “Paul Celan, cel mai mare poet de limbă germană din secolul 20”

  1. Despre bolile societăţii româneşti | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 14th, 2015 at 20:03

    […] Despre cel mai mare poet de limbă germană din secolul 20 […]

  2. Cum plagiau oamenii Securităţii | A șaptea dimensiune says:

    august 17th, 2015 at 9:42

    […] Despre cel mai mare poet de limbă germană din secolul 20 […]

  3. De ce torţionarul Pleşiţă ‘merita’ să apară la tembeliziunile mogulilor | A șaptea dimensiune says:

    august 18th, 2015 at 13:06

    […] Despre cel mai mare poet de limbă germană din secolul 20 […]

Adauga un comentariu