A șaptea dimensiune

Scriitorul Ştefan Agopian, prieten apropiat al poetului Nichita Stănescu, publică în “Academia Caţavencu”, nr.37/2008, o listă cu defectele marelui Nichita. Iată ce scria Ştefan Agopian:

“… n-ar fi rău să fac o listă cu defectele lui Nichita. Avea şi mari calităţi, fără discuţie, dar defectele oamenilor, fie ei chiar poeţi de geniu, sunt mult mai interesante decât calităţile lor. Aşadar!

• Nichita credea că e un mare bucătar. Cum nu l-am crezut, a hotărât să gătească şi să ne invite la masă. Zis şi făcut. Când am ajuns la el, fiersese nişte macaroane pe care le amestecase cu carne tocată de porc dintr-o conservă. Şi nevastă-mea, şi eu am refuzat să mâncăm, el a gustat numai şi pe urmă ne-a invitat la restaurant.
• Era ranchiunos. De câte ori venea vorba de Geo Bogza, se enerva şi vorbea urât despre el. Într-o zi i-am spus: “Hai, Nichita, Geo Bogza, din câte ştiu eu, te-a lăudat pe vremea când erai un tânăr poet. Ce-ai cu el?”. “Da, bre, bătrâne, a răpuns el, aşa e, dar a lăudat-o şi pe Blandiana!”
• Îi plăcea să bârfească, mai ales despre chestiile sexuale care li se întâmplau prietenilor.
• Minţea cu multă fantezie şi nu se ruşina când era prins cu minciuna.
• Nu mânca în public, iar atunci când o făcea, întotdeauna comanda carne de porc tăiată mărunt şi prăjită în tigaie până când devenea aproape scrum.
• Îi placea să se uite la televizor la toate prostiile comuniste.
• Era pudibond, maxima lui înjurătură fiind “pisica Penelopei!”. Ca să-şi ascundă pudibonderia, compusese un distih, probabil în tinereţe, pe care îl recita mai des decât era nevoie: “Pulă, pizdă, cur, căcat/ astea nu sunt cu păcat!”.
• Se lauda tot timpul câtă matematică ştie. Într-o zi, enervat, l-am întrebat dacă ştie ce sunt ăia logaritmi. Nu ştia şi după ce i-am explicat ce şi cum, a căzut în admiraţia logaritmilor.
• În ultimii ani de viaţă nu mai citea nimic. Într-o zi s-a apucat să laude romanul lui Breban, “Bunavestire”. L-am întrebat când a apucat să citească romanul, care fusese lansat cu numai câteva zile în urmă. “Nu l-am citit, bre, mi-a răspuns. Acum vreun an mi-a citit el primul capitol, într-o seară. Aşa că nu mai fi cusurgiu, bre! Şi Cuvier tot aşa făcea, pleca de la un os şi reconstituia ditamai animalu’.”
• Îi era frică de miliţieni …”

Citeste si articolele:

• Din puţul gândirii
• Herta Müller, laureată a premiului Nobel pentru Literatură, despre rămăşiţele dictaturii comuniste din România
• Tehnica linşajului a evoluat odată cu involuţia speciei
• Poezii proprii
• Maxime, citate