Dublul blestem al Securităţii

vineri, noiembrie 15, 2019 6:41
Posted in category Dictatura comunistă

Disidentul Gheorghe Ursu impreuna cu familiaCazul “Ursu” a stat şi continuă să stea sub semnul unui dublu paradox! Inginerul de excepţie, poetul şi rafinatul om de cultură Gheorghe Ursu (pentru prieteni, “Babu”) a fost urmărit de Securitate atât înainte cât şi după moartea sa (sub tortură, în noiembrie 1985, în beciurile arestului din Calea Rahovei). Totodată, familia lui Gheorghe Ursu a fost marcată de pecetea blestemului Securităţii şi înainte, dar şi după decembrie 1989.

Din documentarea pe care am făcut-o ca jurnalist de investigaţie la “Evenimentul zilei”, a rezultat că, înainte de 1989, Gheorghe Ursu a fost urmărit informativ cel puţin în două dosare distincte, care-l priveau direct: dosarul cu numele de cod “Călătorul” (privind călătoriile în străinătate, începând cu anii ’60 – instrumentat de DIE/CIE, în colaborare cu alte direcţii şi unităţi speciale ale DSS) şi dosarul “Udrea” (declanşat în anul orwellian 1984, în legătură cu “jurnalul cu conţinut duşmănos” – instrumentat de Direcţia II şi de Direcţia VI din DSS).

Este posibil ca numele lui Ursu să se regăsească şi în alte dosare, precum ne arată Cartea albă a Securităţii (documentul 464 – o notă din 7 noiembrie 1988, privind discuţiile despre disidenţa şi moartea lui Ursu, purtate de Andrei Pleşu şi soţia sa cu doi ziarişti francezi).

În dosarele fiecăruia dintre prietenii sau admiratorii literaţi ai lui Ursu, pentru deconspirarea cărora el a şi fost închis şi în cele din urmă executat (Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Geo Bogza, Şt. Augustin Doinaş, Radu Cosaşu, Nina Cassian, Iordan Chimet, Sorin Vieru etc.), cât şi în cel al neprietenilor literaţi (unii de la Paris, alţii din ţară, care-i înălţau imnuri de laudă lui Ceauşescu) se pot ascunde multe enigme despre “moartea lui Ursu”.

”Călătorul”
Ofiţerii de Securitate care au lucrat efectiv în acţiunea “Călătorul” nu se cunosc (nu se cunoşteau în 2004, data apariţiei materialului – n.m.). Ei ar putea fi descoperiţi doar în momentul când dosarul clasificat va ajunge la CNSAS. În schimb, din cele şapte volume cosmetizate al dosarului Ursu ajunse pe masa procurorilor militari în anul 2000, rezultă că, începând cu mijlocul anilor ’60, Securitatea îl urmărea pasa cu pas pe Ursu. Fiecare plecare a sa în străinătate apare într-un tabel care se regăseşte ca o anexă a unui “Raport” (nr. D/0290247/30.01.1985) semnat de generalul Emil Macri (şeful Direcţiei II) şi de colonelul Gheorghe Vasile (şeful Direcţiei VI).

“Din anul 1974, întreţine legături cu elemente din emigraţia reacţionară de la Paris, comentatori ai postului de radio autointitulat Europa Liberă, de la care a primit şi introdus în ţară, în anii 1974 şi 1978, mai multe tipărituri în limba română cu conţinut anti-comunist”, subliniau cei doi generali în documentul citat.

DUI “Udrea”
În schimb, dosarul “Udrea” este ceva mai generos în a ne furniza numele celor care şi-au pus amprenta, direct sau indirect, în calitate de comanditari sau simpli executori, în arestarea lui Gheorghe Ursu, în anchetarea sa sub tortură şi, în cele din urmă, în asasinarea sa.

Din acest dosar, şi el cosmetizat (culmea, nu în perioada 1985-1989, ci, mult mai grav, după 1990, chiar în departamentul din SRI unde a lucrat şi Vasile Hodiş şi unde şef a fost colonelul Gheorghe Cotoman, fost, în 1985, subaltern al colonelului Vasile Gheorghe), răzbat clar numele generalilor Vlad, Homoştean, Bucurescu, Macri şi Vasile, dar şi numele unor ofiţeri care au lucrat direct în anachetă: lt.-col. Adrian Turcitu şi căpitanul Ion Dumitraciuc (Direcţia II), precum şi locotenent Vasile Hodiş şi maior Marin Pârvulescu (ambii subordonaţi colonelului Vasile, de la Direcţia VI).

Alături de aceştia apar, la loc de cinste, numele celor două informatoare – Pârguţa Croitoru şi Elena Petre, care l-au turnat pe Ursu pentru faptul că ţinea un “Jurnal secret” şi numele celor doi informatori/torţionari – Radu Gheorghe, zis “Gicuţă” şi Marian Clită, care îl băteau şi-l interogau în celulă.

“Am primit dispoziţie ca împreună cu Radu Gheorghe să executăm un regim de teroare asupra lui Gheorghe Ursu (…). Am fost sfătuit să executăm un regim tensionat (…), trebuia să aflăm reţelele care l-au ajutat pe Gheorghe Ursu să scoată materialele scrise din ţară…”, declara Marian Clită. (Christian Levant)

Evident, în România, unde după 1989 au ajuns la conducere comuniştii din eşalonul al II-lea al Partidului Comunist Român, în frunte cu KGB-istul criminal Ion Iliescu, toţi cei care l-au torturat şi asasinat pe Gheorghe Ursu n-au păţit nimic, unii dintrei beneficiind şi de pensie specială, prin grija faţă de criminalii securişti şi comunişti de care a dat şi dă dovadă urmaşul Partidului Comunist Român, PSD = ciuma roşie = mafia.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Dublul blestem al Securităţii”

  1. Un caz emblematic şi simptomatic | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 17th, 2019 at 12:58

    […] Dublul blestem al Securităţii […]

  2. Securiştii comunişti criminali implicaţi în asasinarea disidentului român Gheorghe Ursu (I) | A șaptea dimensiune says:

    noiembrie 24th, 2019 at 13:48

    […] Dublul blestem al Securităţii […]

Adauga un comentariu