În 2003, ca şi astăzi, Biserica Ortodoxă Română (BOR) era curva politicienilor corupţi, hoţi şi mafioţi

miercuri, august 7, 2019 10:29
Posted in category Mass-media

Teodosie Petrescu, arhiepicopul Tomisului, homosexual pedofilCe religie are BOR? Iată o întrebare pe care am citit-o recent pe Facebook. Greu de spus ce religie are BOR, dar un lucru e sigur: BOR a fost întotdeauna curva politicienilor din România, de la fanarioţii, care jupuiau românii pentru averi fără număr, şi până la comunişti, care aruncau în puşcării, deportau şi erau ucigaşii milioanelor de români, în special cei din elita intelectuală a României.

BOR nu s-a schimbat nici după 1989. Ba mai mult, a prins gustul arginţilor, mai ales cei făcuţi cu trudă de românii care mai şi muncesc în ţara asta, aşa încât Biserica Ortodoxă Română a început să cerşească de la stat, adică din banii destinaţi infrascructurii, spitalelor, şcolilor, modernizării României, pentru construcţii de biserici fără număr, readucând România în Evul Mediu întunecat al ignoranţei totale şi bigotismului păgubos.

Dintre miile de dovezi ale caracterului necreştin al BOR, încă una mai jos. Din 2003.

Teofan-club PSD

Nu trece o zi lăsată de la ăl de sus care vrea şi mai sus – şi mă refer aici la Adrian Năstase (pe atunci prim-ministru, n.m.) – fără ca Teofan Savu să pomenească, la slujbele de la Catedrala Mitropolitană a Olteniei, de câte-o binefacere a ierarhilor laici dintr-o anumită parte a puterii politice (la acea oră puterea politică însemna PSD = ciuma roşie = mafia, n.m.), mai ales dacă aceştia sunt prezenţi la predică.

Mitropolitul Teofan nu uită niciodată să amintească pe “senatorii, deputaţii, mai marii oraşului şi ai judeţului” care ascultă slujba alături de poporenii vremelnici, cu feţele schimonosite de prealunga tranziţie între “Vii” şi “Morţi”.

Popa Savu face tot ce poate să se menţină în graţiile guvernării (PSD – n.m.), fiind animat de o obsesie care poate ajunge la împlinire cu fapta doar cu ajutorul celor pe care-i laudă la slujbe: “reînfiinţarea” Episcopiei Severinului (ce autostrăzi, ce spitale, în Republica Ortodoxă România principala grijă, după 1989, era înfiinţarea de cuiburi ortodoxe aducătoare de averi fără număr popilor – n.m.), despre care susţine că ar fi fost desfiinţată în Evul Mediu, deşi nimeni nu poate da amănunte despre existenţa sa, nici măcar arheologii.

Dar efortul de a reînfiinţa ceva despre care nu se ştie să fi existat merită osteneala binecuvântărilor de la slujbe, deoarece prin instalarea unui apropiat în fruntea acestei episcopii, Teofan ar avea încă un susţinător al visului său de înălţare la scaunul patriarhal (ce acţiuni caritabile, ce misiune socială a bisericii, bani şi măriri – asta urmăresc popii, n.m.).

Şi acest susţinător va fi vicarul Sebastian Paşcanu, fost coleg de schimnicie cu Teofan, la Crasna. Pe lângă ideea înmulţirii susţinătorilor, Teofan are şi o strategie de compromitere a contracandidaţilor – căci, vorba aia, mare-i grădina Domnului, şi mai trebuie şi ea săpată, măcar când se sapă popii între ei. (“Academia Caţavencu”, nr. 623/2003)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu