Nu-i bulgar si nici cuman: este Petru si Asan (II)

duminică, februarie 25, 2018 12:33
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorPalma dată lui Asan a însemnat zece mii de pumni, opt mii de săbii, cinci mii de suliţe şi vreo douăzeci de mii de furci – pe scurt, efectivele şi logistica răzmeriţei stârnite de Petru. Petru şi Asan erau vlahi, dar aveau subordonaţi bulgari. Aşa că, prima lor acţiune a fost una de reflecţie. Ei s-au aşezat gânditori pe un bolovan şi, în timp ce răsculaţii bulgari învârteau voiniceşte bâtele deasupra cefii, au cântărit cu grijă inamicul.

Momentul luptei era propice. Atât de propice, încât putea fi numit prilej. Bizanţul stătea prost de tot la capitolul cuceriri. Dar la capitolul 2, “Păstrarea cuceririlor”, stătea jalnic. De exemplu, cu doi ani în urmă, în 1183, ungurii îşi cazaseră caii în localităţile Belgrad, Branicevo şi Niş. Colac peste unguri, în 1185, năvălesc normanzii din Sicilia şi, la rândul lor, îşi parchează corăbiile în Dyrrhachin, Seres şi Amfipolis. Alexios Vranas, generalul trimis de basileu să le ia maul, se fâţâie puţin cu trupele pe lângă Salonic, apoi se ridică împotriva şefului suprem şi se proclamă împărat la Adrianopol.

Petru şi Asan priveau aceste imagini cu ochii minţii şi se minunau. Ocazie mai bună pentru răscoală nici că puteai visa. De aceea, ei s-au smuls din visare, s-au ridicat în picioare şi i-au oprit din effort pe ciobanii bulgari. Erau toţi rupţi de oboseală căci, în cele două zile cât fraţii au gândit, ei au rotit ghioagele fără pic de pauză. Acesta e motivul istoric pentru care ciobanii vlahi, mult mai odihniţi, au prins în general posturi de conducere în armata răsculaţilor bulgari.

Isaac Anghelos nu stătea însă cu mâinile în sân, ci, traversând cu viclenie Balcanii, a intrat în cartea recordurilor ca primul basileu alpinist. Din nefericire, Petru şi Asan nu se aşteptau din partea grecoteiului la atâta patimă de montaniard. Aşa se explică faptul că, în vâlceaua în care s-au lăsat surprinşi răsculaţii, arheologii au găsit majoritatea săgeţilor înfipte în cranii mici, semnul dinstinctiv al uriaşilor ciobani bulgari. Dar victoria bizantină a fost un foc de paie, căci fraţii, în afară de armată, n-au pierdut nimic. Dimpotrivă, ei şi-au păstrat ideile de răzmeriţă şi, în plus, au câştigat simpatia cumanilor din nordul Danubiului. Ca să fim sinceri, nu atât simpatia i-a făcut pe cumani să încalece numaidecât şi să sară în ajutorul Asăneştilor, cât plictiseala teribilă ce le răvăşea existenţa. De vreo cinci ani, de când nu mai fuseseră tăvăliţi de nimeni, cumanii făcuseră burtă, tensiune şi colesterol.

Aşadar, întăriţi de spiritul întreprinzător al migratorilor din Oltenia, Petru şi Asan au reaprins flacăra insurecţiei şi au reluat lupta de eliberare a Balcanilor, începând cu jefuirea Traciei. (“Academia Caţavencu”, nr. 416/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu