A șaptea dimensiune

În vremurile despre care povestim, mila era un cuvânt pe care hunii obişnuiau să-l scoată din vocabular cu o lovitură de sabie. Furia lor eliberată astfel de orice scrupul lexical s-a revărsat, aşa cum am văzut în episodul trecut, asupra vizigoţilor şi ostrogoţilor. Bătuţi, alungaţi, batjocoriţi şi lăsaţi complet fără mangoţi, vizigoţii s-au trezit într-o sărăcie lucie, vecină cu disperarea. Nici ostrogoţii n-au avut noroc mai mult, căci în graba lor de [...]

Citeste mai mult...

După ce neocomuiştii distrug ţara, mai apar tot soiul de rătăciţi care acuză UE, marţienii sau triburile unei planete îndepărtate de această distrugere. În mod asemănător, există minţi bolnave, în viziunea cărora organismele internaţionale, la care România a aderat, ne vor răul, urmăresc dezintegrarea României. Dar aceste gunoaie roşii, căci asta sunt, nu suflă o vorbă despre adevărata dezintegrare a României, produsă începând cu 23 august 1939, atunci când prietenii de ideologie şi de crime, [...]

Citeste mai mult...

De aproape 10 ani, am scris periodic despre nivelul ridicat de îndobitocire ce se manifestă la bătrânii României, mai exact la peste 70% dintre ei, bătrâni care au devenit pupincurişti, slugi şi milogi ai ciumei roşii. Într-un dispreţ total faţă de noţiuni sacre precum adevăr, dreptate, cinste, corectitudine, libertate, democraţie, civilizaţie etc., aceste mamifere provenind, o parte dintre ele, dintre foşti miliţieni, foşti securişti, turnători sau ofiţeri, foşti nomenclaturişti [...]

Citeste mai mult...

Există o frumoasă după-amiază a anului 375, pe care goţii au uitat-o greu. O parte din ei au ţinut-o minte până la moarte, survenită câteva minute mai târziu, când invazia hunilor era un fapt consumat.

Hunii, aceşti migratori sălbatici, care dau o greutate specială istoriei maghiare şi un surplus de ifos revendicărilor UDMR, veneau din nordul Chinei. Veneau e un fel de-a spune, întrucât erau în totalitate aduşi de cai. Armata [...]

Citeste mai mult...

Dupa terminarea liceului, cand ma trimiteau ai mei urgent cu primul autobuz la oras pentru cumparaturi si ma intorceam la ora 8,30 acasa cu plasele pline cu tot ce aveam nevoie vedeam muncitorii venind de la schimbul trei. Unii sforaiau, altii dadeau capul intr-o parte si in alta, iar doi-trei care nu puteau dormi aveau ochii rosii ca sangele si umflati.

Unii dormeau atat de profund, incat nu se trezeau sa coboare in statia lor, ci mai mergeau 4-5 kilometri mai departe, apoi trebuiau sa se intoarca [...]

Citeste mai mult...

Un material ceva mai de demult, dintr-un timp în care pupincuristul Elenei Ceauşescu, omul Securităţii comuniste, Corneliu Vadim Tudor, zdurda liber, fără cămaşă de forţă sau cătuşe, prin spaţiul public românesc, spurcând totul în cale, printr-un limbaj de mahala, apucături de boschetar needucat şi proferând injurii şi ameninţări către oricine îndrăznea să-i atragă atenţia că România nu este Bălăceanca sau Socola.

Din ce hram şi-au arătat [...]

Citeste mai mult...

În anul 275, după ce ultimul oficial roman pleca şi stingea lumina, în Dacia se aprindea făclia civilizaţiei germanice. Termele, podurile, apeductele şi viaductele au fost înlocuite scurt, cât ai zice “ajutor!”, cu elemente noi de urbanistică: focul, praful şi pulberea.

La vremea aceea, germanii aveau mai multe variante, dar la noi operau doar cinci: vandalii, goţii, gepizii, victoalii şi taifalii. Cu excepţia goţilor care nu aveau prejudecăţi şi jefuiau fără [...]

Citeste mai mult...