Pentru neocomu(n)istii ce au guvernat Romania dupa 1989, n-a fost valabila porunca „Nu ravni la casa aproapelui tau!”

luni, august 7, 2017 10:02

Pentru neocomuistii ce au guvenat Romania dupa 1989, n-a fost valabila porunca Nu ravni la casa aproapelui tau!Una dintre afacerile cu caracter mafiot, pe care le-a instrumentat statul român capitalist, având în frunte foşti comunişti, mai precis parlamentarii penali din anumite perioade, a fost jaful la drumul mare practicat de cei care au pus stăpânire, fără niciun drept, pe casele naţionalizate (citeşte “furate”) de către comuniştii criminali, după cotropirea României de către armata sovietică, începută în 1944, armată care a staţionat în România până în 1964, adică fix 20 de ani Republica Socialistă România a fost colonie sovietică pe faţă, apoi gulag sovietic cu parfum naţionalist-comunist până în 1989.

Proprietarii de drept ai caselor furate de bolşevici au fost încă o dată umiliţi de clica acestui (semi)ţigan KGB-ist, cu studii la Moscova şi soţie rusoaică, numit Ion Iliescu. A adunat în jurul său toţi foştii nomenclaturişti comunişti, deveniţi azi miliardarii României, toţi foştii securişti, ofiţeri şi turnători, cei care au pus stăpânire pe această ţară după 1989. Bătrânii României furaţi de comunişti după 23 august 1944 au murit pe la uşile tribunalelor din cauza acestor nenorociţi care, într-o ţară de mămăligari care au şi astăzi limba în curul unui Ceauşescu, dictatorul care a înfometat şi izolat această ţară, nu vor păţi nimic.

La comuişti şi securişti, s-au adăugat alţi profitori de case naţionalizate, precum bişniţarii dinainte de 1989, gunoaie umane fără şcoală, fără cunoaşterea unei profesii. De exemplu, ciobanul agramat Becali, prezent non-stop la tembeliziunile din Românica, este un fost bişniţar, are vreo 10 clase, nu cunoaşte nicio meserie, dar a ajuns foarte bogat într-o ţară de borfaşi politici printr-o metodă simplă: a creat o mafie a retrocedărilor caselor naţionalizate care funcţiona cam aşa: prin relaţii în justiţia coruptă (dupa care plânge azi rahatul de Tăriceanu), acest Fecali şantaja bătrânii care aveau de recuperat o casă naţionalizată, spunându-le că, dacă-i vând lui casa pe nimic, vor obţine rapid în instanţă respectiva proprietate, altfel vor muri la uşa tribunalelor. Şi mulţi bătrâni au acceptat să-i vândă pe nimic acestui jeg nenorocit (creştinul care înjură şi ameninţă – hăăăăă, hăăăă, hăăăă) casele revendicate. Aşa a ajuns acest căcat de George Becali, o maimuţă (ştiu, jignesc maimuţele prin această comparaţie) provenit din lumea interlopă a României comuniste, aşa cum era ea atunci, foarte bogat şi o prezenţa continuă în spaţiul public, deşi este un fost puşcăriaş. Ăştia au devenit modelele României de astăzi: foşti puşcăriaşi, penali, cocalari, ţigani, piţipoance etc.

Şi dacă tot verbim despre case naţionalizate, haideţi să vedem şi un articol din “Academia Caţavencu” (nr. 362/1998) pe această temă.

Din casa Domnului, în casa doctorului

Preotul Pîrlea Ion, parohul bisericii Sf. Ioan (era în 1998 – n.m.), locuieşte cu acte-n regulă într-o vilă de pe strada Bunavestire din Ploieşti. Confortabilul lăcaş i s-a binevestit cuviosului prelat încă de acum două decenii şi mai bine, din vremea când Marilena, cea care avea să-i devină soţie, era adusă de la ţară şi primită în familia naşului ei, dr. Constantin Bageac, proprietarul imobilului.

Dar, până să-şi vadă visul împlinit şi să se mute din casa parohială (2 camere + dependinţe) în casa domnului Bageac (5 camere + amenajări speciale), popa Pîrlea a trebuit să mai aştepte. Decesul proprietarului, fuga în America a soţiei acestuia, d-na Pătruţ Ioana Daniela, pe urmă confiscarea casei în baza sinistrului decret dat de Ceauşescu, 223/1974, referitor la cei care fugeau din România comunistă, şi, în fine, Revoluţia din decembrie 1989, toate aceste dramatice evenimente au fost, vezi bine, nişte semne care l-au făcut pe părintele Pîrlea să se încrează în steaua lui de proprietar.

Ce a urmat n-a fost decât destin. Deja la 5 ianuarie 1990, ţuşti, se şi mută în vilă, iar pe 4 noiembrie 1996 izbutea să cumpere – cât de legal, nu prea se ştie cum – imobilul revendicat în care tihnit locuia. Între timp, toate încercările văduvei proprietarului de a-şi redobândi locuinţa, normal, eşuează.

Început din 1992, litigiul va ajunge în curând la Strasbourg, dar toate aceste tribulaţii legate de legile omeneşti nu par să clintească muşchiul feţei bisericeşti. Umblă vorba că, în prezenţa senatorului Popovici şi a deputatului Moroianu (parlamentari în legislatura 1996 – 2000, n.m.), popa Pîrlea a tras o sfeştanie inaugurală a casei şi a regizat un parastas în memoria defunctului proprietar: sărmanul doctor Constantin Bageac, cel care, atunci când lucra cu mâinile lui la amenajările vilei, nici nu se gândea că va veni o zi când republicanii ploieşteni şi Legea 112 (dată de către mafia PSD-istă de atunci, cea care astăzi vrea să graţieze borfaşii – n.m.) îi vor alunga definitiv familia din casă.

Şi niciun înger n-a strigat, şi nici cerurile nu s-a deschis ca să-i şoptească preotului Pîrlea Ion: “Nu râvni la casa aproapelui tău!”

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu

*

Ro2.ro Free PageRank Checker