Povestile nemuritoare ale Matematicii (II)

marți, mai 26, 2015 16:42
Posted in category Educatie

MatematicaO moştenire cu bucluc

Un arab lasă moştenire celor trei fii ai săi 17 cămile, punând, însă, următoarele condiţii în testament: fiul cel mare să ia 1/2 din numărul de cămile, al doilea fiu să ia 1/3 din numărul de cămile, iar mezinul două cămile. După moartea părintelui şi perioada de doliu, cei trei băieţi trec la împărţirea averii. Şi ajung repede la conflict, deoarece 17 nu se divide nici cu 2, nici cu 3, aşa încât primii doi copii nu prea se înţelegeau câte cămile să ia fiecare. După o ceartă de câteva zile, cei trei hotărăsc să apeleze la un bătrân înţelept. Acesta auzind povestea le spune băieţilor că a doua zi va merge la ei pentru a împărţi cămilele. Într-adevăr, a doua zi bătrânul înţelept ajunge la locuinţa celor trei, aducând o cămilă de acasă la el. Bătrânul adaugă cămila adusă celor 17 cămile lăsate moştenire şi îl convinge uşor pe băiatul cel mare că 1/2 din 18 este mai mult decât 1/2 din 17, adică dacă ia 9 cămile iese în avantaj. La fel cu al doilea, bătrânul îl convinge la fel de repede că 1/3 din 18 este mai mult decât 1/3 din 17, adică dacă ia 6 cămile iese şi el în avantaj. Apoi îi oferă mezinului cele două cămile promise de tatăl său şi toată lumea era mulţumită. Mai mult, băieţii au rămas foarte surprinşi văzând că, la plecare, bătrânul înţelept şi-a luat cămila cu care venise înapoi.

I. Newton, geniul distrat

Pentru unii autori, Newton este, cronologic, al doilea geniu matematic al omenirii, fiind precedat de Arhimede (grec) şi urmat de Gauss (german). Englezul Newton era mereu cu capul în nori, preocupat de problemele sale matematice. Sunt multe anecdote care-l au ca personaj pe cel căruia îi datorăm cunoaşterea şi performanţele tehnice de azi. De exemplu, se spune că Newton, care era celibatar, a vrut să-şi fiarbă un ou fără să-şi întrerupă lucrul. Îşi luă ceasul său de precizie ca să se uite la el şi să vadă când au trecut cele trei minute pentru fierbere. Era însă preocupat mult de tema pe care o trata. Când, într-un târziu, şi-a amintit de oul pus la fiert, a constat cu uimire că a pus ceasul la fiert, iar oul îl ţinea în mână pentru a citi minutele. Altădată, Newton a invitat un bun prieten al său la masă. Acesta vine la ora fixată şi, ca să nu-l deranjeze pe Newton de la lucru, se duce direct în sufragerie, aşteptând ca ilustrul său prieten să termine lucrul şi să vină la masă. Dar Newton nu mai ieşea din biroul său de lucru. Atunci prietenul, răzbit de foame, se aşeză la masă, pe care era un pui fript sub un clopot, mâncă o jumătate de pui şi plecă fără să-l avertizeze pe Newton. Mult mai târziu l-a răzbit foamea şi pe Newton. Savantul uitase complet de invitaţia pe care o adresase prietenului său. Newton vine în sufragerie, vede că lipseşte o jumatate de pui şi-şi spuse: „Uite ce distrat sunt; am mâncat şi am uitat”. Şi se întoarce la lucru.

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

3 Responses to “Povestile nemuritoare ale Matematicii (II)”

  1. Povestile nemuritoare ale Matematicii (III) | A șaptea dimensiune says:

    iulie 3rd, 2015 at 16:00

    […] Povestile nemuritoare ale Matematicii (II) […]

  2. Odiseea cautarii valorii numarului Pi | A șaptea dimensiune says:

    martie 26th, 2016 at 16:13

    […] Povestile nemuritoare ale Matematicii (II) […]

  3. Povestile nemuritoare ale Matematicii (IV) | A șaptea dimensiune says:

    iunie 7th, 2016 at 15:26

    […] Povestile nemuritoare ale Matematicii (II) […]

Adauga un comentariu