Terorismul la fanarioţi

joi, august 16, 2018 15:42
Posted in category Istorie

Epoca fanariotaTerorismul nu s-a născut ieri. Ar fi curată copilărie să credem că în veacul fanarioţilor, pe vremea când America era locuită de inşi paşnici, cu pene în cap şi cu capul inamicului la brâu, nu exista terorism pe glob. Să nu fim naivi: dacă pe locul Manhattan-ului horonii scalpau demonstrativ un mohican-doi (poate ultimii), iar în zona Gemenilor sioux-ii vindeau olandezilor New York-ul pe apă-de-foc, dacă Lumea Nouă era incomplet descoperită şi se ocupa cu altceva, asta nu înseamnă că flagelul secolului XXI nu exista deja în alte părţi.

Să luăm bunăoară Ţările Române. Păi, aici terorismul se manifesta din plin. El se baza în primul rând pe fanatism, sentiment pe care domnitorul îl manifesta invariabil faţă de bani. Împreună cu finanţistul grec, administratorul turc şi zapcii autohtoni, domnitorul forma un comando bine organizat şi imposibil de oprit. Misiunea acestui grup era deturnarea fondurilor ţării şi izbirea lor violentă de buzunarele creditorilor din Bosfor.

Cele mai vizitate clădiri erau turnurile Marelui Vizir – cel care numea îndeobşte domnul – şi Departamentul de Stat cu Ochii pe Dobândă, populat de cămătarii armeni, cei care finanţau înscăunarea. Rezultatul acţiunilor de acest tip era prăbuşirea economiilor moldavo-valahe, catastrofă ce dura de secole şi se solda cu mii şi mii de morţi de foame.

Aspectul fundamentalist al operaţiunilor rezida în faptul că atacul viza bunurile fundamentale ale populaţiei nevinovate, cum ar fi grâul, vaca, oaia, calul, gâsca, mânzul – şi lista ar putea continua, dacă ar mai avea cu ce. Curios, dintre aceste pagube colaterale, cum le numea Poarta Otomană, lipsea posrcul – probabil datorită religiei. E aproape cert că teroriştii fanarioţi, contaminaţi de cultul kebabului, dispreţuiau porcul. Am fi tentaţi să credem că, la rândul lor, victimele atentatului dispreţuiau şi ele porcul, dar, de fapt, se pare că se refereau numai la domnitor atunci când îl înjurau pe bietul animal.

Fiind centraţi pe cultul banilor, practicanţii acestui gen de terorism fiscal s-au numit, firesc, talibani – cu mult înainte de apariţia, în Afganistan, a cuvântului respectiv. Talibanii secolului XVIII au pornit un fel de Jihad, adică “Războiul celor care n-au nimic sfânt”. Metodele terorii erau vaste: de la căruţele-capcană, în car zapcii depozitau bruma de avere a românului, aruncându-i practic în aer gospodăria, până la luarea ostaticilor de sex feminin, drăguţ şi tânăr. Mai mult, fanatismul mergea frecvent până la sinucidere, deoarece, furat de beţia distrugerii, domnul uita să mai verse la Stambul cota datorată lui Allah.

Iar povestea asta – ştim cu toţii – a continuat secole, pe măsură ce în Ţările Române s-au rotit la guvernare fel şi fel de grupuri teroriste. (“Academia Caţavencu”, nr. 512/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Terorismul la fanarioţi”

  1. Încurcate sunt căile domnilor | A șaptea dimensiune says:

    august 18th, 2018 at 15:22

    […] Terorismul la fanarioţi […]

Adauga un comentariu