A șaptea dimensiune

Paul Lambrino, bastardul mafiot care s-a îmbogăţit prin jefuirea României

Vă mai amintiţi de inculpatul Paul Lambrino, acuzat în urmă cu ceva vreme de corupţie şi aflat, dacă-mi amintesc bine, sub control judiciar? Dacă nu, citiţi un scurt material pe această temă apărut în “Academia Caţavencu” (nr. 253/1996). Articolul a fost publicat în septembrie 1996.

Deşi Regina Elisabeta a Angliei a refuzat invitaţia primită de la nepotul lui Zizi Lambrino cu prilejul căsătoriei sale cu Lia Trif (fostă Belli), Paul aşa-zis de România a facut-o totuşi săptămâna trecută la mănăstirea Caşin în prezenţa acestei dezamăgiri laice preotul Galeriu şi năşit de marea dezamăgire a patrimoniului naţional, Fraţii Păunescu.
Vânător de tron, prinţul, recunoscut legitim la Lisabona, dar declarat bastard de către familia regală, şi-a ales o mireasă cu probleme, dar cu conturi vestite ca supraponderale. Originară dintr-o familie de emigranţi români în Detroit, Lia a fost cea de-a cincea soţie soţie a unui faimos avocat din San Francisco, Melvin Belli, mai bătrân cu 41 de ani şi mai bogat cu 5 milioane de lire sterline, sumă pe care doamna Belli o obţine în urma folcloricului divorţ în stil american. Până aici doamna Belli e tot atât de respectabilă ca şi Santa Barbara, numai că în 1984 justiţia americană o condamnă la plata unei amenzi de 75.000 $ pentru spălare de bani în scopuri politice, iar în 1995 emite trei cecuri fără acoperire în valoare de 140 de lire sterline în detrimentul unei papetării londoneze.
Mai este acţionată în judecată, atât în SUA, cât şi în România, pentru o datorie de 52.000 de lire sterline sau mai pe româneşte spus pentru o ţeapă. Aceasta este Lia viitoare Lambrino.
După hoteluri, fabrici, avioane, echipe de fotbal, Fraţii Păunescu conduc astfel prin Bucureşti şi un os princiar pe măsura moralităţii lor, pe care l-au gândit cu un singur scop: să-l arunce ca pe-un pieptăne de basm în calea Regelui Mihai.
Pentru chestiunea aceasta delicate a anticonstituţionalităţii Regelui Mihai, denumită de unele servicii secrete republicane operaţiunea “Wilhelm Tell”, regimul Iliescu a cheltuit, cheltuieşte şi încă va mai cheltui folosindu-se de orice, chiar şi de acest fost negustor de artă educat la Somerset, Anglia, ce susţine că maică-sa, madam Zizi, se trage chiar din Ştefan cel Mare şi, cu voia aripii pedeseriste a bisericii, şi Cel Sfânt.

Ce părere aveţi despre homosexuali? Ştiu, părerile sunt împărţite. Şi nu de azi de ieri, ci de zeci sau chiar sute de ani. În anii 1990, problema homosexualilor apărea uneori şi în spaţiul public. Iată un material şi pe această temă, din acea perioadă (“Academia Caţavencu”, nr. 255/1996).

Atitudinea faţă de homosexuali e, pentru Europa, un fel de hârtie de turnesol a democraţiilor abia deflorate. Dacă se înroşeşte, democraţia e încă fată mare şi merită a fi ajutată cu vaselină. Dacă se albăstreşte, Europa ne întoarce spatele, urmând ca vaselina s-o plătim noi. Ziarul “Le Monde” intră bărbăteşte în problemă arătând că “e un blestem să fii homosexual în România”. Asta însemnând că, în restul lumii, pidosnicul obicei e o binecuvântare. În fapt, homosexualitatea e un blestem sau o binecuvântare, dacă nu ţi se întâmplă ţie. Cât e la alţii, e un articol de lege şi o chestiune de onorariu la medici. Judecând după vehemenţa cu care bătrâneii din Cameră şi Senat îi condamnă la temniţă pe mai virilii decât ei, s-ar putea să fie numai o chestiune de invidie. Senatul e mai tolerant, deoarece e mai tânăr decât aripa înmuiată a ţărăniştilor din Cameră. Varianta mediată, care cere ca homosexualii să fie închişi de la 1 la 5 ani “dacă au produs scandal public”, e ca un viol la o femeie gonflabilă. Ce-i mai interesant e inversiunea suferită de ministrul justiţiei Ion Predescu. Ca senator, Predescu era cel mai ţărănist anticurist din PDSR. Ca ministru, e cel mai European dintre heterosexualii lăsaţi la vatră. Însuşi preşedintele Iliescu a suferit, de la începutul celui de-al doilea mandat (1992 – 1996), o mică operaţie de sex deschis. Preşedintele nu-i mai întoarce fundul Europei la nici unul dintre avansuri. Dar nici faţa. Preferă să fie luat cu binişorul din părţi. Dacă de grija homosexualilor am scăpat, ne întrebăm, cu legitimă preocupare, când vor discuta masculii eligibili alunecoasele probleme ale lesbienelor. Şi, mai ales, ale lesbienilor, din ce în ce mai mulţi, dar şi mai culţi.

Citeste si articolele:

• Amintiri din infernul guvernarilor mafiei PSD-iste
• Un episod din jaful PSD-ist: afacerea CARITAS
• Cum a ramas Snagovul, dupa 1989, cuibusorul de nebunii al mafiei PSD-iste
• Cum i-o sugeau sefii Politiei din Petrosani teroristului Miron Cozma
• SRI-ul lui Magureanu participa indirect la jefuirea AZOMURES-ului