Maxime, citate

marți, martie 3, 2009 18:07
Posted in category Literatura

CitatCitate din operele lui Emil Cioran

  • A merge prea departe este totdeauna o dovadă de prost gust.
  • Amărăciunea este singurul punct fix în oscilaţia noastră între sila de lume şi mila de noi înşine.
  • Aşa cum este, poporul reprezintă o invitaţie la despotism.
  • Bibliotecile, ca şi cârciumile, sunt fructul plictiselii.
  • Când omul îşi pierde facultatea de a fi indiferent, el devine un asasin virtual; iar dacă îşi transformă ideea în zeu, consecinţele sunt incalculabile.
  • Când vezi o minte înflăcărată, poţi fi sigur că până la urmă îi vei fi victimă.
  • Cei care cred în adevărul lor – singurii care rămân în memoria oamenilor – lasă în urmă un şir de cadavre.
  • Cel care nu se adoră pe sine însuşi nu s-a născut încă.
  • Cel care vorbeşte în numele celorlalţi e totdeauna impostor.
  • Cerul este singura limită pentru delirul inimii.
  • Cine trăieşte în timp trebuie să fie victima lui.
  • Cum să-ţi imaginezi viaţa celorlalţi, când însăşi viaţa ta îţi pare aproape de neconceput?
  • Dacă, cel mult, se poate guverna fără crime, în nici un caz nu se poate fără nedreptăţi.
  • De atâtea lacrimi pământul a căpătat igrasie.
  • Despre viaţă nu se poate scrie decât cu un toc muiat în lacrimi.
  • Din rătăcirile instinctelor s-a născut Cerul.
  • Dumnezeu este o disperare care începe unde sfârşesc toate celelalte.
  • Durata şi consistenţa unei colectivităţi coincid cu durata şi existenţa prejudecăţilor sale.
  • Existăm mulţumită clipelor când uităm anumite adevăruri, şi asta pentru că în timpul acestor intervale acumulăm energia care ne va îngădui să înfruntăm tocmai aceste adevăruri.
  • Fiecare din noi s-a născut cu o doză de puritate, predestinată să fie coruptă prin frecventarea celorlalţi oameni, prin acest păcat împotriva singurătăţii.
  • Fiecare dorinţă a noastră recreează lumea şi fiecare gând al nostru o nimiceşte.
  • Fiecare dorinţă umileşte suma adevărurilor noastre şi ne obligă să ne reconsiderăm negaţiile.
  • Fiecare suferinţă, în afară de a noastră, ni se pare legitimă şi ridicol de inteligibilă.
  • Fiecare târăşte după sine un cimitir de prieteni şi de duşmani: ascuns undeva în abisurile inimii sau proiectat la suprafaţa dorinţelor.
  • Fiinţa cu adevărat singură nu este cea abandonată de oameni, ci aceea care suferă în mijlocul lor.
  • Fiinţa însăşi nu e decât o pretenţie a Nimicului.
  • Fiinţa noastră nu este decât ruina unei amintiri imemoriale.
  • În fraza Timpului oamenii se inserează ca nişte virgule.
  • În orice om dormitează un profet, şi când acesta se trezeşte, în lume răul mai creşte puţin.
  • Începi să ştii ce e singurătatea când auzi tăcerea lucrurilor.
  • Instinctele şi prejudecăţile se destramă în contact cu rigoarea.
  • Istoria se însufleţeşte doar la capitolul orori şi cască la acela al toleranţei, al liberalismului.
  • Iubirea adoarme cunoaşterea; trezită, cunoaşterea ucide iubirea.
  • La limita absolută a memoriei se aşază Divinitatea.
  • Lacrima este criteriul adevărului în lumea sentimentelor.
  • Lipsa noastră de orgoliu compromite moartea.
  • Lumea nu este mai mult de un exerciţiu al tristeţii noastre.
  • Lumina nu e decât un accident în perfecţiunea nopţii.
  • Mă gândesc la om şi nu văd decât umbre; mă gândesc la umbre şi nu mă văd decât pe mine.
  • Murim direct proporţional cu numărul cuvintelor pe care le aruncăm în jurul nostru.
  • Nefericirea este singura constantă în caracterul schimbător al sentimentelor noastre.
  • Nimeni nu ar mai putea trăi după ce şi-a ucis superstiţiile.
  • Nimic nu ne poate schimba viaţa, în afară de insinuarea treptată în noi a forţelor care o anulează.
  • Nu există poet care să fi murit numai o dată.
  • Nu murim decât pentru a duce la îndeplinire o formalitate inutilă.
  • Nu putem iubi decât fiinţele care nu depăşesc acel minimum de vulgaritate indispensabil pentru a trăi.
  • O civilizaţie se dovedeşte fecundă în măsura în care-i incită pe ceilalţi s-o imite.
  • O femeie ne poate scăpa de Dumnezeu, precum Dumnezeu ne poate scăpa de toate femeile.
  • O sumă aproximativ egală de neajunsuri se întâlneşte în toate tipurile de societate.
  • Ochiul poate mări; în inimă totul este mare.
  • Omul – animal cu dorinţe întârziate – e un neant lucid care înglobează totul şi nu este înglobat de nimic, care supraveghează toate obiectele şi nu dispune de nici unul.
  • Omul – o pulbere îndrăgostită de fantome.
  • Omul o ia din nou de la început în fiecare zi, în ciuda a tot ce ştie, împotriva a tot ce ştie.
  • Orgoliul se naşte din tensiunea şi oboseala conştiinţei, din neputinţa de a exista pur şi simplu, în chip naiv.
  • Orice convingere este făcută în primul rând din ură şi doar după aceea din iubire.
  • Orice lucru poate fi apărat – de la propoziţia cea mai absurdă şi până la crima cea mai monstruoasă.
  • Orice se poate înăbuşi în om, dar nu şi setea lui de absolut.
  • Originalitatea filozofilor se reduce la inventarea de termeni.
  • Paradoxul tragic al libertăţii: mediocrii, singurii ce-i fac existenţa posibilă, nu pot să-i garanteze dăinuirea.
  • Pe scara creaturilor, doar omul inspiră un dezgust constant.
  • Purtăm în noi – ca pe o nepreţuită comoară – o îngrămădire de credinţe şi de certitudini abjecte.
  • Purtăm în noi un călău reticent, un criminal nerealizat.
  • Rădăcina problemelor nu-i altceva decât o panică a simţurilor.
  • Ratarea nu apare decât pe ruina unor mari ambiţii şi aspiraţii.
  • Realitatea este o creaţie a exceselor, a nemăsurii şi a nesăbuinţelor noastre.
  • Remuşcarea îi hrăneşte pe marii vinovaţi.
  • Scopul istoriei nimeni nu l-a găsit; dar toată lumea a propus unul.
  • Spânzurători, temniţe, ocne nu prosperă decât la umbra unei credinţe.
  • Stupiditatea ce caracterizează culmile istoriei nu-şi află măsura decât în inepţia celor care o făuresc.
  • Subterfugiile speranţei, ca şi argumentele raţiunii, se arată neputincioase în faţa obsesiei morţii.
  • Sunt inimi în care nici Dumnezeu nu poate privi fără să-şi piardă inocenţa.
  • Tentaţia lumii se înfrânge prin durere.
    Timpul nu este decât abatorul Universului.
  • Totul depinde, şi în toate privinţele, de bunăvoinţa sau de exasperarea oboselii noastre.
  • Tragicul este stadiul ultim al ironiei.
  • Trăim în umbra înfrângerilor şi a orgoliului rănit.
  • Unii oameni îşi mai pun problema dacă viaţa are sau n-are un sens. În realitate, totul se reduce la a şti dacă e suportabilă sau nu.
  • Viaţa este ceea ce se descompune clipă de clipă: o pierdere monotonă de lumină, o dizolvare insipidă în noapte, fără scepter, fără aureole, fără nimburi.
  • Viaţa nu e cu putinţă decât datorită limitelor imaginaţiei şi memoriei noastre.
  • Viaţa nu este în fond decât o serie de obsesii ce trebuie lichidate.
  • Viaţa nu-i decât o lâncezeală într-un clar-obscur, o inerţie între luciri şi umbre, o caricatură a acelui soare lăuntric care ne face să credem fără temei în superioritatea noastră faţă de restul materiei.

Alte citate si maxime

  • O femeie frumoasă este paradisul ochilor, infernul sufletului şi purgatoriul pungii.
  • Pentru femei, decenţa începe acolo unde se termină frumuseţea.
  • Viaţa ar fi o comedie plăcută dacă n-ai avea de jucat un rol. (Diderot)
  • Viaţa nu-i decât un joc monoton în care eşti sigur că vei câştiga două lucruri: durerea şi moartea. (A. Schopenhauer)
  • Singurătatea este soarta spiritelor superioare. (A. Schopenhauer)
  • Omul – în tinereţe un semn de întrebare pentru viitor, la maturitate o paranteză a prezentului, la bătrâneţe un semn de exclamare cu privire la trecut. (Lucian Blaga)
  • Omul – visul unei umbre şi umbra unui vis. (Mihai Eminescu)
  • Suntem alcătuiţi din propriile noastre fapte, câte sunt şi cum sunt. (Camil Petrescu)
  • Spinoza a refuzat toate plăcerile lumii pentru una singură: aceea de a gândi.(Camil Petrescu)
  • Nu este important câţi oameni te înţeleg, ci cine sunt aceşti oameni. (Mircea Eliade)
  • Aceleaşi fraze sunt utilizate şi de laşi şi de curajoşi, doar faptele mai reuşesc să-i deosebească pe unii de alţii. (A. Schopenhauer)
  • Istoria este un coşmar din care încercăm toţi să ne trezim. (J. Joyce)
  • Te interesează dacă te vei ridica din moarte sau nu, dar te-ai ridicat deja, te-ai ridicat din moarte atunci când te-ai născut şi nu ţi-ai dat seama de asta. (Boris Pasternak)
  • Sclavii fericiţi sunt cei mai înverşunaţi duşmani ai libertăţii. (Maria von Ebner-Eschenbach)
  • Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. (Mircea Eliade)
  • Cărţile te silesc să-ţi pierzi inteligent timpul. (Mircea Eliade)
  • Căsătoria: o întovărăşire arbitrară a doi oameni care nu se cunosc şi care sfârşesc prin a se suporta şi chiar împrieteni. (Mircea Eliade)
  • Dragostea nu trebuie alungată, ci stăpânită. (Mircea Eliade)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

6 Responses to “Maxime, citate”

  1. Poezii proprii | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 12th, 2015 at 21:35

    […] Maxime, citate […]

  2. Tehnica linşajului a evoluat odată cu involuţia speciei | A șaptea dimensiune says:

    mai 13th, 2015 at 20:44

    […] Maxime, citate […]

  3. Top 10 – cele mai fascinante castele şi palate | A șaptea dimensiune says:

    mai 14th, 2015 at 19:27

    […] Maxime, citate […]

  4. Nichita Stănescu şi defectele sale | A șaptea dimensiune says:

    mai 14th, 2015 at 19:29

    […] Maxime, citate […]

  5. Ce reprezintă codul numeric personal | A șaptea dimensiune says:

    mai 16th, 2015 at 15:53

    […] Maxime, citate […]

  6. La început a fost Cuvântul (I) | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 24th, 2016 at 7:13

    […] Maxime, citate […]

Adauga un comentariu